Pe 14 octombrie, creștinii ortodocși aprind lumânări și se roagă pentru cei dragi, într-una dintre cele mai păstrate tradiții ale toamnei românești. Sărbătoarea Sfintei Parascheva vine însoțită de obiceiuri ce variază de la regiune la regiune, dar și de superstiții legate de ce ai voie și ce nu ai voie să faci în.
Credința despre pepenele roșu interzis de Sfânta Parascheva nu are o origine clară, dar explicația se leagă de o asociere cu sângele și suferința. Culoarea roșie a miezului fructului a fost interpretată ca un semn nefavorabil, iar în unele comunități s-a transmis din generație în generație că cine nu respectă această interdicție ar putea avea parte de boli, necazuri sau alte rele. De fapt, Biserica Catolică nu a interzis niciodată consumul acestui fruct în această zi – interdicția aparține strict folclorului populare, unei credințe locale fără temei religios oficial.
Pepenele roșu, cunoscut și sub numele de lubeniță sau harbuz în diferite regiuni ale țării, a fost mereu încărcat de semnificații în cultura tradițională. Faptul că e un fruct de vară, greu de găsit în octombrie în România, poate explica și de ce obiceiul este mai puțin cunoscut sau practicat astazi. În luna octombrie, fructele de sezon sunt merele, perele și strugurii, nu pepenele roșu. Oricum, creștinii care țin postul de miercuri – zi obișnuită de post în calendarul ortodox – pot mânca pepene fără probleme, pentru că e un aliment vegetal și nu e interzis de Biserică.
Interdicțiile cu adevărat importante pe ziua Sfintei Parascheva sunt altele. Tradiția cere să eviți certurile, vorbele jignitoare, răutatea și nepăsarea față de cei aflați în dificultate. Certuri și gânduri rele pe o zi de sărbătoare religioasă sunt considerate mult mai grave decât să mănânci un fruct specific. Igreja pune accent pe participarea la slujbă, rugăciune, milostenie și respect față de ceilalți – asta e esența respectării sărbătorii, nu evitarea unui aliment din superstițiozitate.
Tradiții reale ale acestei zile există și sunt mai frumoase decât superstiții alimentare. Pe 14 octombrie, mulți credincioși merg la biserică pentru a se închina, aprind lumânări în amintirea celor deceși și rugăciuni pentru sănătatea și ocrotirea familiei. Împărțirea de alimente cu persoane nevoiașe este un obicei răspândit, în special pâine, fructe sau colaci potrivite zilei de post. Asta nu e o poruncă religioasă, ci o expresie a milei și generozității, o faptă bună care nu depinde de prețul mâncării, ci de dorința de a ajuta pe cei care au cu adevărat nevoie.
În unele zone, oamenii evită munca grea pe ziua Sfintei Parascheva, dedicând ziua în exclusivitate rugăciunilor și plăcerilor spirituale. Se mai observă vremea, într-o încercare de a ghici cum va fi iarna pe baza semnelor de pe 14 octombrie – un obicei astrologic mai vechi. Aceste obiceiuri locale sunt diferite de învățăturile oficiale ale Bisericii și trebuie ințelese ca expresii culturale ale poporului, nu ca reguli liturgice.
Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită deosebit în România, iar moaștele sale se află la Catedrala Mitropolitană din Iași. În fiecare an, aproape de această dată, nu puțini pelerini fac drumul la Iași pentru a se închina și a cere ajutor prin rugăciuni. Pentru mulți oameni, ziua aceasta e un moment de speranță, recunoștință și apropiere de Dumnezeu, nu o zi plină de frici și interdicții bufoneși.
Concluzionând, pepenele roșu nu trebuie evoitat pe 14 octombrie din motiv de ghinion – asta e pure superstiție fără bază. Adevărata mântuire a zilei stă în gesturi bune, în cuvinte blânde către ceilalți, în rugăciune sinceră și în milă. Sfânta Parascheva a fost o cumpătare a duorii și ajutoare celor suferinzi – a ei cinstire nu cere decât să ne reamintim asta și să ne facem datoria de oameni buni, indiferent ce mâncăm pe 14 octombrie.
