Viorel Oancea, fostul primar al Timișoarei și figura emblematică a Revoluției din decembrie 1989, a murit pe 13 iulie 2026, la vârsta de 82 de ani. S-a stins în somn, conform informațiilor transmise public de instituțiile locale.
Oancea s-a născut pe 8 decembrie 1944 și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți activiști ai mișcării de rezistență din Banat la finalul perioadei comuniste. Rolul său în susținerea și amplificarea Proclamației de la Timișoara — documentul care a definit principiile și aspirațiile Revoluției — l-a poziționat permanent în constelația liderilor civici ai transformării din 1989.
Viață și activitate publică
După prăbușirea regimului comunist, Timișoara l-a ales în 1992 pentru a conduce orașul în perioada de reconstrucție instituțională. Mandatul său ca primar, care s-a prelungit până în 1996, a coincis cu cei mai dificili ani ai tranziției — perioada în care administrația locală trebuia să restabilească legitimitatea instituțiilor și să construiască, din ziri, practicile unei guvernări democratice. Oancea a continuat să reprezinte valorile pe care le-a apărat în stradă: transparență, principii și respect pentru regula legii.
După 1996, el a ocupat funcția de secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale și a fost ales deputat, rămânând consecvent angajat în sprijinirea consolidării instituțiilor democratice. Unul dintre eforturile sale notabile a fost susținerea legii de lustație — măsura prin care România a încercat să clarifice și să elimine influența unui sistem de securitate care infiltrase în profunzime structurile post-comuniste. Pentru serviciile sale către comunitate, Oancea a primit titlul de cetățean de onoare al Timișoarei și a devenit membru al Societății Timișoara.
Moștenire și aprecieri din comunitate
Caracterul său public a fost definit de consecvență și curaj. Scriitorul Vasile Popovici, care l-a cunoscut personal, a transmis o apreciere care surprinde esența figurii sale: „S-a stins în somn un om care a salvat onoarea Armatei Române în decembrie 1989. Cu un singur om se poate face asta, unul între mii. Viorel Oancea. În uniformă, ca să fie clar, a urcat la balcon, înainte să fugă Ceaușescu, a urcat ca și cum s-ar fi dus singur, deplin conștient, în fața plutonului de execuție. Cu care a și fost amenințat.”
Popovici a subliniat, de asemenea, eforturile concrete ale lui Oancea pentru a susține presa liberă în momentul în care aceasta era pur și simplu o aspirație: „A scos bani din banii lui să apară ziarul Timișoara. A fost trup și suflet de partea Proclamației de la Timișoara. Patriot, european, democrat, anticomunist. A condus poliția județului când mâinile și obrazul ei erau mânjite cu sânge. A fost mereu și mereu lucid, vertical și plin de bravură. Un stâlp al orașului nostru, un erou fără pată în toată viața lui publică.”
Condoleanțe și ultimul rămas bun
Primăria Timișoara a confirmat decesul și a emis un comunicat oficial de condoleanțe către familie. Instituția a amintit că „în anul 1992, timișorenii l-au ales pe Viorel Oancea din primul tur să conducă orașul” și că „a fost primar până în 1996, în anii dificili în care orașul și instituțiile statului își construiau drumul democratic.” Comunicatul subliniază rolul continuu al lui Oancea ca secretar de stat, parlamentar și militant pentru principiile Proclamației de la Timișoara și pentru Legea Lustrației.
Decesul lui Viorel Oancea marchează pierderea unui martor și participant direct la uno dintre cele mai importante momente din istoria recentă a României. Moștenirea sa rămâne legată de valori care și-au păstrat relevanța: principiu, libertate de expresie și dedicație față de bine public, indiferent de cost personal.
