Petre Poalelungi, fost luptător de talie internațională și antrenor al generațiilor următoare, s-a stins din viață la vârsta de 85 de ani. Anunțul decesului a fost confirmat de Federația Română de Lupte, instituție care l-a evidențiat drept una dintre figurile marcante ale acestui sport în România.
Poalelungi a reprezentat țara la trei ediții ale Jocurilor Olimpice — Tokyo 1964, Mexico City 1968 și München 1972 — perioadă în care luptele libere românești se aflau într-un moment de maxim prestanță internațional. Participarea lui la trei ediții olimpice consecutive atestă o carieră excepțională și o longevitate sportivă rară chiar și după standardele vremii.
Realizări în competiții internaționale
Rezultatul cel mai semnificativ al carierei sale a fost obținerea medaliei de argint la Campionatele Europene din 1972, desfășurate la Katowice, în Polonia. La categoria 68 de kilograme, Poalelungi a fost desemnat vicecampion european, confirmând poziția sa de sportiv de elită în competițiile continentale. Palmaresul său includea și titlul de campion balcanic, completat de două medalii de argint la aceleași competiții.
La nivel mondial, în 1965, Campionatele de la Manchester l-au plasat pe locul al patruleo, iar alte ediții ale Campionatelor Europene l-au clasat pe locurile cinci și șase. Aceste rezultate reflectă consistența unui luptător care a reușit să mențină un nivel competitiv ridicat pe parcursul unei decenii, în epoca în care România era recunoscută ca putere în luptele libere la nivel global.
Cariera de antrenor și moștenire
După retragerea din competiții, Poalelungi nu a abandonat luptele, ci a ales să se dedice transmiterii cunoștințelor acumulate într-o carieră marcată de competiții intense și rezultate de prestigiu. Ca antrenor, s-a implicat în formarea noilor generații de sportivi, fiind unul dintre acei profesori care au contribuit la perpetuarea tradițiilor și metodologiei luptelor libere în România.
Federația Română de Lupte a transmis un comunicat în care a subliniat contribuția substanțială a lui Poalelungi atât la nivel de performanțe cât și al activității pedagogice. Instituția a evidențiat că „dincolo de performanțele sportive, Petre Poalelungi rămâne un nume de referință pentru generațiile de luptători, un sportiv de excepție și un antrenor care și-a dedicat viața acestui sport”. Mesajul continua: „Plecarea sa lasă un gol imens în familia luptelor românești, dar moștenirea sa sportivă și amintirea unui mare campion vor dăinui peste generații.”
Locul unui campion în istoria sportului românesc
Dispariția lui Poalelungi intervine în contextul în care luptele libere românești continuă să găzduiască o bază de pasionați și profesioniști, dar în proporții reduse comparativ cu perioada în care el era activ. Generația sa a reprezentat un momentum particular pentru sportul românesc — o perioadă în care atletele și antrenorii români acumulau medalii și recunoaștere internațională pe marile scene de competiție.
Cariera lui Petre Poalelungi ilustrează evoluția unei vieți dedicate sportului — din anii de pregătire intensă și competiție până la perioada în care pasiunea s-a transformat în responsabilitate didactică. Numele său rămâne asociat cu o perioadă de prosperitate pentru luptele libere din România, o epocă care astăzi aparține istoriei sportului românesc.










