Aparut parca din senin,un barbat care se declara preacuvios a reusit sa aiba o influenta ciudata asupra cuplului imperial al Rusiei,in anii premergatori primului razboi mondial.Era capacitatea sa de a vindeca aceea a unui sfant-sau era un sarlatan si un impostor?
Teama si nelinistea domnesc la palatul de la Tarskoe Selo,resedinta imperiala din apropierea capitalei ruse,Sankt-Petersburg.Tareviciul Alexei,in varsta de nici trei ani,a cazut in timp ce se juca si acum sufera cumplit din cauza hematoamelor de sub pielea palida,semnaland o hemoragie interna care ii pune viata in pericol.Baiatul are hemofilie,afectiune care impiedica coagularea sangelui si pe care a mostenit-o de la mama sa,tarina Alexandra;chiar si cea mai mica rana ii poate provoca o sangerare incontrolabila.Cum medicii de la Curte erau neputinciosi,Alexandra si sotul ei,tarul Nicolae al II-lea,se rugau la capataiul copilului in acea noapte de iulie a anului 1907 si asteptau un musafir secret.
Cu doi ani in urma,Grigori Eftimovici le fusese prezentat de catre marile ducese Milita si Anastasia.Potrivit celor doua femei,care erau verisoare prin alianta ale lui Nicolae,Grigori avea misterioase puteri tamaduitoare.La indemnul lor,cuplul imperial il chemase la palat,avand grija ca sosirea lui sa nu fie observata de garzile palatului.Aproape de mizeul noptii,barbatul care arata ca un salbatic,cu parul negru usor incaruntit si o barba incalcita,a intrat in dormitorul tareviciului.
Grigori a ingenunchiat si s-a rugat in fata unei icoane.Cand s-a ridicat,a facut semnul crucii deasupra tareviciului,si-a pus palma aspra pe fruntea fierbinte a baiatului si a spus cu un glas apasat si melodios:”Nu te teme,Alexei,acum totul va fi bine.Maine vei fi iar sanatos.”Apoi,dupa ce il linisteste si il incanta pe baiat cu basme siberiene,pleaca.”Credeti in puterea rugaciunii mele”,le-a spus Grigori parintilor ingrijorati,”si fiul vostru va trai”.Alexei s-a facut bine,iar Nicolae si Alexandra i-au multumit lui Dumnezeu ca le-a trimis pe acel om sfant cu puteri tamaduitoare.
Destrabalatul
Practic,nu se stie nimic despre viata lui Grigori Eftimovici inainte de venirea lui la Sankt-Petersburg,la sfarsitul anului 1903.La acea data,avea intre 33 si 40 de ani,era fiul unui taran siberian,iar in sat i se spunea Rasputin,ceea ce in rusa inseamna ”destrabalat”.Era vestit pentru betii,incaierari si petreceri cu femei de moravuri usoare.Dar la un moment dat,a trait cateva luni intr-o manastire din zona si,dupa aceasta experienta,si-a asumat identitatea de staret,un parinte traind saracacios si solitar,consacrandu-si viata ajutorarii celor aflati in suferinta sau deriva spirituala.
Inamicii lui Rasputin au sustinut insa ulterior ca facea parte dintr-o secta interzisa ,care isi exprima fervoarea religioasa prin orgii nocturne.Acest lucru pare a fi in concordanta cu filozofia specifica nelegiuitului calugar,caci Grigori spunea ca izbavirea vine doar din comiterea pacatului,urmata de cainta.
Rasputin-care nu si-a renegat numele-si-a luat o sotie,care i-a nascut patru copii.Unul dintre fiii sai a murit de mic,altul era debil mintal si a ramas acasa,in satul siberian.Dupa ce a devenit o persoana influenta la curte,autointitulatul staret si-a adus cele doua fiice la Sankt-Petersburg pentru a trai alaturi de el si a fi educate acolo.
Un pelerin la curtea tarului
Suspectul staret a venit pentru prima oara la Sankt-Petersburg in 1903 si s-a prezentat parintelui Ioan din Kronstadt,cel mai respectat cleric din oras,drept un pacatos pocait.Parintele Ioan si alti preoti au fost impresionati de umilinta si sinceritatea lui Rasputin,ca si de calitatea sa de predicator,folosindu-l pentru a se adresa taranimii analfabete din Rusia.De multa vreme,Rasputin era deja acceptat in cercurile de la Curte,iar in 1905 a fost prezentat tarului si tarinei de catre cele doua mari ducese.
Toti cei care il cunoscusera pe Rasputin isi aminteau de ochii lui.Printul Iusupov,cu care Rasputin a avut intalnirea fatala,si-l aminteste ca fiind ”stralucitori,emanand raze fosforescente.”O tanara pe care acesta incercase sa o seduca isi amintea cat de ingrozita a fost vazandu-l pe barbatul acela ”misterios,viclean si desfranat” care o privea cu niste ochi ce i se parusera la inceput ca iradiaza doar bunatate si blandete.Ambasadorul francez la Curtea tarului scria ca intreaga personalitate a calugarului era concentrata in ochii sai.”Erau de un albastru deschis,foarte stralucitori,adanci si ademenitori.Privirea lui era in acelasi timp patrunzatoare si blanda,naiva si vicleana,pierduta si concentrata.”
Rasputin,un amestec de senzualitate brutala si cucernicie molipsitoare,era adorat de doamnele de la Curte.Dupa vizita nocturna la patul tareviciului,cea mai mare adoratoare a sa a devenit Alexandra.Dupa parerea ei,acesta nu putea face nimic rau;nici nu voia sa auda de chefurile si excesele lui.
Ceea ce ii placea Alexandrei ii placea si devotatului si abulicului ei sot.La inceput apeland la Rasputin doar pentru capacitatea lui misterioasa de a le salva fiul,Nicolae si Alexandra au inceput curand sa ii ceara sfatul si in probleme de stat.Cand scandalul provocat de influenta lui asupra cuplului imperial nu a mai putut fi impiedicat,rudele apropiate l-au convins pe Nicolae sa il alunge pe Rasputin din capitala.Dar exilul n-a durat mult,caci nelegiuitul calugar si-a dovedit inca o data puterile vindecatoare-de data aceasta printr-o telegrama trimisa din Siberia,prin care ii asigura pe parintii disperati ca Alexei isi va reveni din noua hemoragie interna.
Inamic al razboiului
In primavara anului 1914,Alexei,acum in varsta de noua ani,parea sanatos.Dar Imperiul Rus-indelung neglijat de tarul ingrijorat-se afla in pragul razboiului.Asasinarea,la 28 iunie,a printului mostenitor al Austro-Ungariei,declanseaza lungul sir de evenimente care vor duce la izbucnirea Primului Razboi Mondial in august.Printr-o ciudata coincidenta,Rasputin abia scapase cu viata doar cu o zi inainte,cand o nebuna il injunghiase in stomac,strigand:”L-am ucis pe Anticrist!” Inca slabit din cauza ranii,staretul i-a scris cu mana tremurand lui Nicolae ca razboiul trebuie evitat;acesta nu va aduce decat ”dezastru,durere…,o mare de lacrimi si mult sange”.Profetia sumbra a lui Rasputin a fost ignorata,iar Rusia,alaturi de majoritatea tarilor europene,s-a indreptat spre distrugere.
Doi ani mai tarziu,cand razboiul ajunsese in impas,au reaparut zvonurile despre staret si cuplul imperial.Aa-zisul om al lui Dumnezeu,se spunea,o convinsese pe Alexandra si,prin ea,fireste,pe Nicolae,sa incheie pace cu Germania.Un grup de nobili au decis sa scape Rusia de calugarul nelegiuit.
Invitatia fatala
In fruntea conspiratorilor se afla printul Feliks Iusupov,de 29 de ani,mostenitorul celei mai mari averi din Rusia,casatorit cu o nepoata a tarului.Fiind la fel de petrecaret ca staretul,printul se intalnise adesea cu Rasputin in localuri de noapte celebre din Sankt-Petersburg;o data,printul venise la el sa il trateze de o boala.La sfarsitul lunii decembrie 1916,Iusupov l-a invitat pe Rasputin la palatul sau,la un supeu dupa miezul noptii.
Staretul,de obicei sleampat,s-a spalat cu sapun ieftin si s-a imbracat pentru acest eveniment cu o camasa de matase brodata si pantaloni de catifea.Dar,cum a ajuns la palatul lui Iusupov,printul l-a dus intr-o incapare de la subsol.La etaj,patru conspiratori foloseau un fonograf pentru a simula galagia unei petreceri la care,dupa cum i se spusese lui Rasputin,era momentan retinuta sotia lui.In timp ce asteptau,printul Feliks i-a oferit staretului prajituri cu crema in care se pusese cianura si vin tot otravit.Spre uimirea si groaza printului,Rasputin nu avea nimic,desi dozele de otrava ar fi fost suficiente pentru a ucide chiar mai multi oameni.
Dupa doua ore si jumatate,printul s-a scuzat ca vrea sa vada ce se intampla la ”petrecerea” de la etaj.Dupa ce s-a sfatuit cu ceilalti conspiratori,Iusupov a revenit avand asupra sa un pistol.Facandu-l pe Rasputin sa priveasca spre un crucifix de pe perete,printul i-a cerut sa spuna o rugaciune si apoi l-a impuscat in spate.Cand Rasputin s-a prabusit peste o blana de urs de pe podea,ceilalti conspiratori au navalit in camera.Unul dintre ei,medic,l-a declarat mort.
In momentul in care asasinii se felicitau,staretul a deschis ochii,a sarit in picioare,a fugit pe scari in sus,apoi in curte.Dar inainte sa ajunga la poarta,un alt conspirator a tras asupra lui ,impuscandu-l inca o data in spate,dar si in cap.Iusupov a lovit cu o bata corpul cazut la pamant,pana nu a mai vazut nici un semn de viata.Infasurat intr-o panza si legat cu franghii,cadavrul lui Rasputin a fost aruncat printr-o copca in apele inghetate ale Nevei.Dupa trei zile,cand corpul a fost scos din apa,plamanii lui Rasputin erau plini de apa;cand fusese aruncat in fluviu,era inca viu.
Pe strazile Sankt-Petersburgului,oamenii au primit cu o explozie de bucurie vestea mortii lui Rasputin.Printul Iusupov si ceilalti conspiratori au fost fie surghiuniti,fie trimisi in armata,fie achitati.Dar Rasputin a avut ultimul cuvant.Cu o luna inainte,el ii scrisese Alexandrei precizand ca nimeni din familia ei nu va supravietui mortii lui mai mult de doi ani.In martie 1917,cand razboiul se desfasura in defavoarea Rusiei,Nicolae al II-lea a fost obligat sa abdice.Dupa 16 luni s-a anuntat ca Nicolae,Alexandra,Alexei si cele patru surori ale sale au fost asasinati de bolsevici,care preluasera puterea in Rusia.
