După un an și jumătate de negocieri, Rusia și Siria au semnat un memorandum care schimbă fundamental rolul bazelor militare rusești de la Hmeimim și Tartus. Toate modificările trebuie finalizate în cel mult trei luni.
Nu e o retragere. Dar nici statutul de dinainte nu mai există. Cele două baze, care au reprezentat timp de un deceniu ancora prezenței militare ruse în Orientul Mijlociu și în Mediterana de Est, urmează să fie transformate în centre de pregătire militară comună. Potrivit Ministerului sirian de Externe, citat de agenția Tass, ele vor funcționa „în interesul ambelor state” — formulare diplomatică pentru un echilibru care, până acum, înclina clar în favoarea Moscovei.
Bazele de la Hmeimim și Tartus, redefinite după zece ani de prezență rusească
Baza aeriană Hmeimim, construită în apropierea orașului Latakia, a fost platforma de la care Rusia și-a condus campaniile aeriene în Siria începând cu 2015. Tartus, portul de la Mediterana, este singura bază navală rusească în afara fostului spațiu sovietic — o prezență strategică de neînlocuit pentru accesul flotei ruse la mările calde. A renunța complet la ele nu era o opțiune. A le renegocia, după schimbările politice de la Damasc, era inevitabil.
Acordul prevede că infrastructura civilă din zonele respective, inclusiv aeroportul de la Hmeimim, va trece treptat sub controlul administrației civile siriene. Asta înseamnă că Siria recâștigă suveranitate reală asupra unor active pe care le-a cedat, în mare parte din necesitate, în anii de război.
Ce înseamnă concret
Memorandumul nu e un tratat definitiv. E un cadru de lucru, un document de intenție cu termene clare. Trei luni — adică până în toamna acestui an — sunt suficiente pentru a vedea dacă ambele părți chiar aplică ce au semnat sau dacă termenele vor aluneca, cum s-a întâmplat adesea în negocierile din regiune. Ministerul sirian de Externe a declarat că documentul „poate deschide un nou capitol” în relațiile dintre Moscova și Damasc.
Siria are acum un guvern nou, care și-a construit legitimitatea tocmai pe distanțarea de structurile ce au permis instalarea masivă a Rusiei pe teritoriul său. A menține bazele rusești exact în forma lor anterioară ar fi fost imposibil politic pentru Damasc. Pentru Moscova, o transformare a bazelor în centre comune de antrenament oferă o ieșire onorabilă: rămâne prezentă, dar în termeni renegociați — un compromis pe care Kremlinul l-a acceptat după ce a înțeles că insistența pe condițiile vechi nu mai era sustenabilă.
Termenul de trei luni și miza reală a acordului
Siria traversează o perioadă de reconstrucție politică și economică extrem de fragilă, iar relațiile cu puterile externe sunt renegociate simultan pe mai multe fronturi. Prezența militară rusă a fost unul dintre subiectele cele mai sensibile ale acestei tranziții. Detaliul care schimbă tot: dacă la finalul celor trei luni bazele arată diferit față de azi — dacă aeroportul Hmeimim intră efectiv sub administrație siriană și dacă instrucțiile comune încep să funcționeze concret — atunci acordul va fi fost mai mult decât un comunicat diplomatic.
Ambele părți au motive să prezinte memorandumul ca pe un succes. Siria — că a renegociat o relație inegală. Rusia — că a păstrat accesul strategic la Mediterana. Cine câștigă mai mult se va vedea la scadența celor trei luni. Un lucru e cert: bazele de la Hmeimim și Tartus nu vor mai arăta niciodată la fel ca în 2015. Lumea aceea s-a încheiat.
