Din marmura alba, de o eleganta incantatoare, edificiul inalt de 72 de metri pare imaterial ca un palat de basm. Pe campia de la Agra se inalta cea mai faimoasa cladire din India: Taj–Mahal. Are sapte cupole mai mici si una mai mare, care se avanta spre cer cu formele lor feminine.
Suprafata nemiscata a apei canalului artificial reflecta intregul, oferind imaginea unei armonii depline Dar nu numai reusita arhitectonica este uimitoare, ci si istoria care sta la baza acestei constructii, istorie care impresioneaza oamenii din intreaga lume si in special pe indieni.
Taj–Mahal este invaluit intr-o poveste de dragoste demna de imaginatia unui poet romantic si pe care legenda a amplificat-o si mai mult: este legenda imparatului mogul Shah Jahan si a nevestei sale favorite Arjumand Banu Begum, numita Mumtaz Mahal – “perla palatului”.
Marele Mogul era inca print mostenitor, la inceputul secolului al XVII-lea, cand a luat-o in casatorie pe frumoasa fiica, in varsta de cincisprezece ani, a unei mari oficialitati. Imparatul de mai tarziu, care a guvernat intre 1628 si 1658, a adaugat-o haremului sau, dar nu era nici o indoiala ca toata dragostea lui se indrepta catre Mumtaz. Ea era intotdeauna cea care, la ocazii festive, ii statea alaturi, il insotea in campaniile sale razboinice si discuta cu el problemele importante ale statului.
Favorita i-a daruit sotului si stapanului sau opt fii si sase fiice si, la scurt timp dupa ultima nastere, a murit. Trista este povestea despre durerea fara seaman a suveranului, povestita chiar de un cronicar al curtii si mult imbogatita de cei care au transcris-o. Se spune ca imparatul a incaruntit brusc langa patul de moarte al sotiei sale, iar doliul national instituit in amintirea ei a durat doi ani, timp in care au fost interzise toate petrecerile, orice fel de muzica, portul bijuteriilor si folosirea parfumurilor. Pentru,, a-si exprima tristetea in piatra ,,sotul indoliat a promis ca va ridica un Taj-Mahal, “o minune de palat ”, drept pentru care a adus arhitecti, ingineri, sculptori si caligrafi din Persia, Turcia si din orasul moscheilor, Samarkand. Acestia aveau sarcina de a transpune in piatra durerea suveranului printr-un mausoleu in forma de moschee cu patru minarete. Pentru a decora interiorul, a fost adus un artist venetian, care a proiectat si sarcofagul asezat deasupra mormantului. Un orfevru din Bordeaux a realizat din argint poarta de intrare in mausoleu. A fost nevoie de 20 000 de mii de muncitori si de 22 de ani pentru terminarea cladirii si a gradinii persane cu helesteee si canale.
Ansamblul, de o armonie desavarsita si intins pe optsprezece hectare, este intr-adevar “o minune de palat”, o opera de arta in integralitatea sa. Taj- Mahal ramane cel mai frumos edificiu dintre marile constructii indo-islamice ridicate de catre imparatii moguli din secolele al XVI-lea si al XVII-lea. India a declarat monumentul sanctuar national, iar restul lumii il percepe ca pe un exemplu al arhitecturii indiene, aparut parca dintr-un basm .
