Murul se cultiva pe suprafete mici, deoarece creste spontan pe suprafete intinse iar cantitatea cea mai mare de fructe este obtinuta din flora spontana. Murul a fost introdus in cultura abia la inceputul secolului trecut de catre englezi si americani. In Romania, murul s-a introdus in cultura in anul 1979, cand s-a infiintat primele plantatii comerciale la Baiculesti, Maracineni, Bailesti, Floresti si Petrosani. Datorita taliei reduse si a pretabilitatii de a fi condus sub diferite forme, se poate cultiva cu mult succes in curtile si gradinile din jurul casei.
Murul prezinta importanta si ca planta medicinala. Frunzele tinere se folosesc pentru efectul lor astringent si tonic, fiind recomandate pentru gargara in inflamatiile gingiilor, gurii si gatului. Ele contin tanin, flavone, acizi organici, vitamina C etc. Ceaiul de frunze se foloseste cu rezultate bune in gastroenterite si colite, fiind un bun tonifiant al organelor digestive.
Murul este o specie foarte precoce, care fructifica inca din anul II, iar in plina perioada de rodire, da recolte foarte bune. Radacina este puternica, bine ancorata in sol si exploreaza o suprafata mare in jurul plantei. Prezinta muguri pe radacina dand astfel posibilitatea inmultirii prin butasi de radacina. Partea aeriana este formata din mai multe tulpini foarte lungi, atingand chiar 6-7 m, a caror crestere se prelungeste pana toamna tarziu.
Mugurii se formeaza la baza frunzelor in numar de 2, mai rar 3, din care unul este principal. Acesta este mare, alungit spre varf, acoperit cu solzi prevazuti cu perisori de culoare verde-argintie. Mugurii secundari sunt foarte putin dezvoltati, uneori abia se vad si numai spre sfarsitul perioadei de vegetatie. Mugurii principali in anul 2 de vegetatie sau nastere lastarilor fructiferi. In cazuri cu totul favorabile sau in situatia in care mugurule principal a fost distrus, pornesc in vegetatie si mugurii secundari si produc fructe.
Fructul este format din mai multe drupeole asezate in jurul unui receptacul mic, conic care la maturitate se desprinde impreuna cu fructul. fiecare drupeola contine o samanta. Forma fructului poate fi sferica, conica sau cilindrica. Culoarea, in general, este neagra si lucioasa, acoperita cu pruina. Sunt si muri cu fructe de culoare rosie sau rosu inchis. Maturarea lor incepe in luna iulie si dureaza pana la jumatatea lunii august la unele soiuri, iar altele de la sfarsitul lunii august pana la sfarsitul lunii octombrie.
Murul este un semiarbust cu radacina perena si cu tulpini care traiesc 2 ani, in primul an tulpinile se dezvolta vegetativ, iar in anul 2 fructifica, apoi se usuca. Exista si soiuri de mur fara ghimpi care sunt mult mai productive, dar mai sensibile la ger. De aceea ele trebuie plantate in locuri mai adapostite si protejate contra gerului, prin invelirea tulpinilor cu diferte materiale.
Murul infloreste in ultima decada a lunii mai la soiurile timpurii si in primele zile ale lunii iunie la cele tarzii. Durata infloririi este de 5-8 zile. Desi majoritatea soiurilor sunt autofertile, polenizarea incrucisata asigura obtinerea de productii maxime si de calitate superioara. Pentru plantatiile comerciale, pe suprafete mari, este necesar sa se faca polenizarea suplimentara cu ajutorul albinelor daca soiurile cultivate sunt autofertile.
Coacerea (maturarea) fructelor se face esalonat, iar durata ei este legata de soi, variind de la 20-25 de zile pana la 80 de zile. In general, primele fructe care se matureaza sunt cele mai mari. Soiurile de mur fara ghimpi se matureaza foarte tarziu (octombrie). Murul intra in perioada de rodire deplina in anul IV de cultura. Aceasta perioada dureaza pana la varsta de 12-13 ani si se caracterizeaza prin productii mari de fructe iar cresterile vegetative sunt mai echilibrate. Dupa 12-13 ani se remarca o scadere evidenta a potentialului de productie. Recolta este din ce in ce mai mica, fructele sunt mai mici, patate, tulpinile sunt mai scurte, mai subtiri si cu capacitate mai mica de ramificare. In aceasta perioada se recomanda taieri severe completate cu fertilizare si irigare. Dupa 15-16 ani de cultura, plantele au cresteri foarte mici, subtiri, multe dintre ele se usuca, iar plantatia trebuie desfiintata.
CERINTELE FATA DE MEDIU
Murul cultivat, spre deosebire de cel care creste in flora spontana, este mult mai pretentios fata de factorii naturali. Cultivat in zonele cu climat temperat de tip continental, murul creste si fructifica bine numai pe terenurile adapostite, pe versantii sudici, sud-estici, cu umiditate suficienta. Pe terenurile cu expozitie insorita, calitatea fructelor este superioara, iar tulpinile se lignifica suficient pana la venirea iernii.
Murul este pretentios la temperatura, atat in perioada de vegetatie, cat si in cea de repaus. In timul iernii, la -12 grade C o parte din muguri degera, iar la -15 grade C este afectat si lemnul.
Murul din padure creste in conditii de semiumbra, pe cand murul cultivat nu suporta umbra oricat de difuza ar fi. La murul cultivat, productii mari de fructe de buna calitate, bine colorate, dulci si aromate se obtin numai in locuri bine insorite.
Murul necesita cantitati mari de apa, dar nu suporta nici macar temporar excesul de apa, provocand in perioada de repaus chiar asfixierea radacinilor. Lipsa apei influenteaza negativ productia de fructe astfel: in perioada infloritului si a legarii fructelor determina scaderea procentului de fructe legate; in timpul cresterii si maturarii fructelor, lipsa de apa opreste dezvoltarea fructelor, care raman mici, fara gust, iar unele nu se coc.
Murul cultivat prefer solurile semigrele argilo-nisipoase, bogate in substante nutritive. In perioada de maturare a fructelor, din cauza vanturilor se poate depune nisip si praf pe acestea, facandu-le astfel improprii pentru consum in stare proaspata. In perioada de repaus, la temperaturi sub 0 grade C, vanturile reci si de durata, deshidrateaza tulpinile de mur, micsorandu-le astfel rezistenta la inghet. Pentru a evita efectele daunatoare ale curentilor de aer, se recomanda amplasarea plantatiilor in locuri adapostite sau infiintarea unor perdele de protectie.
PRINCIPALELE SOIURI CULTIVATE IN ROMANIA
Soiuri cu ghimpi
Kittatinny – formeaza tulpini viguroase, drepte, colturoase in sectiune transversala, cu ghimpi lungi, grosi, incovoiati si numerosi. Fructele de obicei se matureaza la inceputul lunii august, dar sezonul de coacere dureaza destul de mult. Au marime mijlocie, sunt cilindrice sau sferice, slab alungite, negre si lucioase. Drupeolele sunt mari si bine sudate intre ele. Pulpa este zemoasa si de foarte buna calitate. Soiul produce moderat, este destul de rezistent la boli, dar insuficient de rezistent la ger.
Lawton – formeaza tulpini drepte lungi si acoperite cu ghimpi desi si ascutiti. Fructele sunt mari, sferice, uneori cilindrice, negre si lucioase, cu pulpa suculenta, putin amaruie la gust, dar de buna calitate. Se matureaza in perioada sfarsit de iulie-inceput de august. Soiul fructifica abundent, dar este sensibil la ger.
Wilson’ s Early – are vigoare moderata, formeaza tulpini drepte cu tendinta de ramificare si cu varful usor arcuit. Are ghimpi scurti si rari. Drupeolele sunt mari, uneori incomplet formate. Pulpa este compacta, dulceaga, slab amaruie si cu multe seminte. In anii secetosi, fructele raman marunte si cu gust fad (ierbos). Soiul este productiv si rezistent la ger.
Darrow – creste moderat de viguros, formeaza tulpini drepte cu numerosi ghimpi. Fructul este cilindrico-conic, de marime submijlocie, negru si lucios. Are pulpa acidulata, gustoasa si moderat zemoasa. Semintele sunt mici. Soiul este productiv si rezistent la ger.
Comanche – creste potrivit de viguros, formeaza tulpini drepte si moderat ghimpoase. Fructele sunt mari, au pulpla ferma si gust acidulat, sunt foarte aspectuoase si de buna calitate, fiind un soi pentru desert. In conditii normale, fructifica moderat, dar este sensibil la ger.
Cherokee – este potrivit de viguros, cu tulpini drepte si cu ghimpi putini. Influorescentele se formeaza la o inaltime mai mare deasupra solului, ceea ce permite recoltarea mecanizata. Fructele se matureaza pe la mijlocul sezonului si sunt de marime mijlocie. Pulpa este ferma, dulceaga, aromata si de buna calitate. Este mai rezistent la ger decat soiul Comanche.
Soiuri fara ghimpi
Thornfree – este un soi viguros, rustic, intra pe rod in anul II-III de la plantare, foarte productiv, recomandat pentru zonele de sud ale tarii. Este potrivit de rezistent la ger. Fructul este mare, de forma sferica, alungita spre conica, cu drupeole strans sudate intre ele si aderente la receptacul, de culoare neagra lucioasa. Pulpa suculenta, cu gust foarte placut la maturitatea deplina si acrisor in stadiul pe parga. Maturarea fructelor incepe dupa jumatatea lunii august.
Evergreen – este un soi de vigoare medie, cu tulpini taratoare. Este mult mai sensibil la ger decat Thornfree. Este foarte sensibil la atacul de rugina. Fructul este potrivit de mare, de culoare neagra. Pulpa este suculenta, dulce, putin acidulata, gustoasa la coacerea deplina. Maturarea fructelor are loc in lunile august-septembrie. Este un soi cu productie medie. Nu se inmulteste prin butasi de radacina, deoarece plantele obtinute formeaza ghimpi.
Loganberry – este un soi viguros, sensibil la ger si foarte rezistent la boli. Fructul este mare si foarte mare, de culoare rosie sau rosie spre purpuriu la maturitatea deplina, de forma usor conica, aproape cilindrica, cu drupeole potrivit de mari, stranse intre ele si lipide de receptacul. Pulpa este suculenta, acrisoara, fara aroma, potrivit de gustoasa. Maturarea fructelor incepe in prima decada a lunii iulie. Soiul da productii mediocre, iar fructele sunt foarte perisabile. Se valorifica numai pentru consum in stare proaspata. Se inmulteste mai usor prin butasi. Nu drajoneaza si nici nu se preteaza la macotaj.
Boysenberry – planta are talie joasa, intra pe rod in anul II de plantare, iar maximum de productie se obtine in anii V-VI de cultura. Este rezistent la ger. Fructul, perisabil, este potrivit de mare, rosu foarte inchis, cu drupeole mari si rare, bine sudate intre ele si de receptacul. Pulpa este zemoasa, acrisoara, usor aromata. Maturarea fructelor are loc la inceputul lunii iulie si dureaza 35-40 de zile. Este potrivit de productiv, se inmulteste prin marcotaj de varf si butasi de tulpini. Din butasii de radacina se obtin plante cu ghimpi.
Smoothstem – tufa este inalta, cu tulpini lungi de 3,5-5 m si potrivit de groase. Are capacitate redusa de a forma cresteri laterale. Fructele sunt de marime mijlocie de culoare neagra, cu un numar mic de drupeole, bine sudate intre ele si de receptacul. Pulpa este suculenta, suficient de gustoasa, usor acidulata. Se inmulteste prin marcote, butasi de radacina si butasi de tulpina. Este un soi tardiv, potrivit de rezistent la ger si foarte sensibil la putregaiul cenusiu.
INMULTIREA MURULUI
Inmultirea prin marcote este o metoda folosita mai mult pentru murul salbatic. Varful tulpinilor odata venit in contact cu solul, emite radacini si da nastere la o noua planta. Acest procedeu da rezultate bune la soiurile taratoare. In acest scop se lasa varful tulpinilor pe pamant la sfarsitul lunii august, care inradacineaza pana la venirea iernii. Primavara, varfurile inradacinate se scot cu sapa cu o portiune de tulpina de 30 cm. Marcotele obtinute au un sistem radicular foarte bogat. La mur se practica cu succes marcotajul orizontal, care consta in aplecarea tulpinilor pe directia randului si acoperirea lor cu un strat de 5-6 cm pamant, cu exceptia vvarfului care se dirijeaza in pozitie verticala. Operatiunea se efectueaza la sfarsitul verii. Primavara, tulpinile se dezgroapa cu atentie si se fragmenteaza in functie de radacinile care au aparut, obtinandu-se in medie 5-7 plante.
Inmultirea prin drajoni – se practica mai putin la mur comparativ cu zmeurul, deoarece nu are capacitate mare de a forma drajoni. Soiurile de mur care drajoneaza sunt in numar mic. Drajonii formati se recolteaza toamna sau primavara, se formeaza si se stratifica in nisip umed.
Inmultirea prin butasi de radacina. Radacinile destinate obtinerii de butasi se scot toamna cu cazmaua sau cu plugul. Radacinile mai groase de 4 mm se fasoneaza sub forma de butasi cu lungimea de 10 cm, se leaga in pachete si se stratifica in nisip umed. Butasii se planteaza primavara in spatii protejate, in ghivece sau ladite, intr-un amestec de turba si nisip in proportii egale sau chiar in camp direct. Pentru plantarea in camp se deschid rigole cu adancimea de 6-8 cm, distantate la 1 m intre ele, in care se asaza butasii de radacina in pozitie oblica, cate 10-12 la un metru liniar. Peste butasi se pune un strat subtire de mranita dupa care se acopera cu pamant. Dupa 20-25 zile de la plantare apar primii lastari. Pe parcursul perioadei de vegetatie, se aplica lucrarile obisnuite de intretinere.
Inmultirea prin butasii de tulpina – se practica in special pentru obtinerea materialului saditor la soiurile de mur fara ghimpi. Butasii se obtin prin fasonarea cresterii anuale.
Inmultirea prin butasi verzi – se face in prima jumatate a lunii iunie si necesita spatii protejate (sere, rasadnite, solarii) pentru inradacinare. Butasii verzi se obtin prin taierea varfurilor de crestere. Lungimea unui butas trebuie sa fie de 6-7 cm, recoltarea, pastrarea si manipularea lui sa se faca cu mare atentie pentru a nu-si pierde turgescenta. Dupa ce se indeparteaza toate frunzele cu exceptia celei din varf, se planteaza la adancimea de 2-3 cm si la distanta de 8/4 cm, revenind la metru patrat in jur de 300 butasi. Ca substrat de inradacinare se foloseste turba, nisipul, perlitul, singure sau in amestec. Se va avea grija ca dupa plantare sa se asigure o umiditate ridicata, iar dupa aparitia radacinilor se reduce treptat umiditatea. Dupa ce lastarii au ajuns la 15-20 cm, plantele se calesc 2-3 saptamani dupa care se scot in aer liber pana toamna.
Inmultirea prin butasi lemnificati. Tulpinile recoltate toamna, se fasoneaza la 50-70 cm si se stratifica in nisip umed sau se pastreaza in pungi duble de polietilena, in incaperi cu temperaturi de 1-2 grade C. Pe timpul iernii, din tulpinile stratificate se confectioneaza butasi de 1-2 ochi, care se pun din nou la pastrare fie in nisip, fie in camere frigorifice, in pozitie verticala pentru a usura calusarea. Plantarea butasilor se face in spatii protejate, in ladite intr-un amestec de turba si nisip in proportii egale. Primavara, dupa incalzirea vremii si alungirea lastarilor, laditele se scot afara, iar in momentul cand radacinile au crescut si au ocupat tot spatiul din ladite, plantele se transplanteaza afara pe un pat de fortificare fertilizat cu mranita. Pe timpul verii se fac lucrarile curente de udare, plivire, tratamente fitosanitare, iar lastarii se scurteaza la 40-50 cm.
Inmultirea prin butasi semilignificati – se efectueaza in mod asemanator ca si cea prin butasi verzi, cu deosebirea ca lucrarea se executa in august-septembrie, iar ramurile nu trebuie sa fie mai groase de 7-10 mm.
Inmultirea prin altoire se practica destul de rar si se executa in triangulatie, cu ramura detasata cu 1-2 ochi, pe fragmente de radacina de 10 cm.
In cazuri cu totul speciale, pentru inmultirea unui soi valoros se poate executa despartirea tufelor.
PLANTAREA SI INTRETINEREA MURULUI
Plantarea se efectueaza primavara, dupa ce pericolul de inghet a trecut, in gropi de 40/40/40 cm sau 60/60/60 cm, daca solul a fost arat superficial. In ziua plantarii, materialul saditor se fasoneaza, se mocirlesc radacinile si se distribuie la groapa. La fiecare groapa se vor administra 5 kg mranita sau gunoi bine fermentat, 20-30 g superfosfat, 10-15 g sare potasica si 20 g azotat de amoniu. Plantarea se face la fel ca si la celelalte specii pomicole.
Murul are tulpini lungi si grele ce se apleaca sau se tarasc pe pamant daca nu-i asiguram un sistem de sustinere. Murul poate fi condus in mai multe forme, toate acestea se bazeaza pe separarea tulpinilor fructifere de cele de inlocuire.
Conducerea pe un singur tuture. Tutorele are inaltimea de 2,3-2,4 m, grosimea de 7-10 cm si este fixat in pamant la adancimea de 40 cm. Amplasarea tutorelui se face de-a lungul randului la o distanta de 25-30 cm de planta, iar tulpinile de 2 ani se conduc in forma de spirala, pana in varful tutorelui, unde se scurteaza. Tulpinile de 1 an, ce apar de la baza tufelor, se conduc pe pamant in lungul randurilor, toate in aceeasi directie. Dezavantajul acestui sistem este acela ca prin aglomerarea tulpinilor pe tutore, lastarii fructiferi vor fi si ei inghesuiti, favorizand atacul putregaiului cenusiu produs de Botrytis cinerea.
Conducerea murului pe 2 tutori. Deosebirea existenta fata de sistemul anterior consta in faptul ca se folosesc 2 tutori plasati de o parte si alta a tufei, la distanta de 25-30 cm in directia randului. Pe un tutore se conduc tulpinile de 2 ani, iar pe celalalt tulpinile de 1 an, astfel ca lucrarile solului se executa mai usor.
Conducerea murului pe spalier cu 2 sarme. La aceasta varianta, sarmele se fixeaza pe spalier la inaltimea de 1 m si 1,7 m. Tulpinile de 1 si 2 ani se paliseaza la nivele diferite si se dirijeaza îns una sau in ambele parti.
Conducerea pe spalier sub forma de evantai. Este sistemul folosit tot mai mult in productie deoarece raspunde mai bine cerintelor biologice ale speciei. Plantele sunt mai aerisite, mai bine luminate, iar lucrarile ce se executa pe planta se fac mult mai usor. In acest caz se folosesc 3 sarme la 0,6 m, 1,1m si 1,7 m, fixate pe spalieri de beton, inalti de 1,8 m si amplasati din 10 in 10 m. Tulpinile de rod se paliseaza in pozitie oblica in ambele directii, fixandu-se una cate una de sarmele spalierului. Lastarii conduc in pozitie verticala, palisandu-se cu legaturi largi de cele 3 sarme. Atunci cand cresterile depasesc ultima sarma,se dirijeaza in lungul ei spre directia sud.
Murul rodestede abundent, prin urmare trebuie sustinut printr-un sistem de fertilizare rationala a solului, alaturi de o buna lucrare a lui. Murul necesita apa de la plantare, pe tot timpul perioadei de vegetatie si chiar in perioada de maturare a fructelor. Lipsa apei determina o polenizare defectuoasa, formarea de fructe mici, diforme, acre, iar o parte nu ajunge la maturitate si se usuca. De asemenea, tulpinile vegeteaza slab, sunt subtiri, nu mai formeaza cresteri laterale, fiind influentata negativ si productia anului urmator.
TAIERILE MURULUI
Prin taieri se urmareste formarea in scurt timp a unei tufe viguroase, care sa dea productii mari de fructe inca din anul II de la plantare si sa asigure in fiecare an un numar suficient de tulpini de inlocuire.
Murul are o capacitate mare de a emite in fiecare an lastari de la baza plantei, intra repede pe rod obtinandu-se productii chiar din anul II de a plantare, formeaza cresteri laterale chiar in anul aparitiei tulpinilor, iar cele mai multe si mai mari fructe se obtin de pe cresterile laterale.
Taierea de formare. Imediat dupa plantare se scurteaza tulpinile la inaltimea de 15-20 cm. Pe parcursul verii toate cresterile se conduc si se paliseaza cu grija. In anul II se efectueaza o taiere de formare, primavara, dupa ce pericolul inghetului a trecut, cand se aleg 2-3 tulpini din cele mai viguroase, care se scurteaza la 1,2-1,5 m. Cresterile laterale se raresc la 3-4 pentru fiecare tulpina se taie la 20-25 cm lungime. Restul cresterilor, inclusiv cele ramase de la plantare, se indeparteaza de la suprafata solului.
Taierea de rodire. Vara, cand tulpinile ajung la inaltimea de 60-70 cm, se aleg maximum 6-7 lastari bine dezvoltati, amplasati distantat si se conduc pe spalier sau pe tutore in functie de sistemul de sustinere practicat. Restul lastarilor se suprima. Primavara anului III, tulpinile alese inca din perioada de vegetatie a anului precedent, care acum au varsta de 2 ani, se taie la inaltimea corespunzatoare sistemului de conducere. Incepand cu anul IV de la plantare si continuand cu urmatorii, in functie de dezvoltarea tufelor se vor alege un numar mai mare de tulpini (6-8) si se va proceda in acelasi mod.
In primul an de crestere al tulpinilor (tulpini vegetative), o parte din mugurii formati pe acestea pornesc in crestere si formeaza lastari anticipati (cresteri laterale), care sunt considerati formatiuni fructifere pe care se obtin fructele cele mai mari.
Unele soiuri au o capacitate mai mica de a forma aceste cresteri anticipate si fructifica numai pe lastari ce se formeaza din mugurii situati direct pe tulpina de 2 ani. Pentru a stimula aparitia de cresteri anticipate, varfurile tulpinilor se ciupesc cand acestea ajung la inaltimea de 1 m. Cresterile laterale aparute sunt conduse pe spalieri sau araci odata cu tulpinile pe care s-au format. Primavara, se aleg tulpinile care vor fructifica, se scurteaza la inaltimea mentionata anterior, iar cresterilelaterale pe jumatatea superioara a tulpinii se scurteaza a 3-4 ochi, cele bazale se elimina de la punctul de insertie.
Unul din factorii ce limiteaza raspandirea murului este sensibilitatea la temperatura scazuta din timpul iernii. De aceea, se impune ca o lucrare necesara si in acelasi timp economica, protejarea murului. Se recomanda ca tulpinile de 2 ani sa ramana peste iarna netaiate pentru a servi tulpinilor de 1 an ca adapost impotriva inghetului, urmand sa fie eliminate primavara. Pentru protectie se procedeaza la dirijarea tulpinilor de rod pe directia randului si acoperirea lor cu paie si alte resturi vegetale sau cu pamant. In situatia in care protejarea tulpinilor se face cu paie, este bine ca in toamna sa se execute taierile de rodire, iar ramurile rezultate se asaza peste paie, in lungul randului. Protejarea cu pamant are unele incoveniente si anume, la descoperire se ranesc multe tulpini, iar in anii ploiosi o parte din muguri putrezesc.
BOLILE, DAUNATAORII SI COMBATEREA LOR.
Rugina murului – este cea mai frecvent intalnita. Apare pe frunze si pe lastari pe tot parcursul perioadei de vegetatie. Se prezinta sub forma unor pete galbene pe partea superioara a frunzei, iar pe partea interioara, in dreptul petelor apar pustule mici galbene-portocalii, care spre toamna se innegresc. Frunzele puternic afectate cad prematur. Pentru reducerea focarului de infectie se recomanda strangerea si arderea frunzelor bolnave. Pentru combaterea chimica, in perioada de vegetatie se pot folosi unul din produsele: Ziram, Dithane, Mancozeb sau alt fungicide din noua generatie.
Putregaiul cenusiu al fructelor, produs de ciuperca Botrytis cinerea, ataca mai ales fructele si se manifesta prin mumificarea si putreziciunea lor in intregime. Pentru combatere se efectueaza tratamente fitosanitare la avertizare, incepand cu faza de crestere a lastarilor si pana la cea de crestere a fructelor, folosind produsele: Metoben, Rovral.
Patarea alba a frunzelor de mur. Boala este produsa de o ciuperca, simptomele apar primavara pe frunze, sub forma unor pete circulare sau neregulate, la inceput de culoare violacee, iar mai tarziu cenusiu-albicioasa. Pentru combatere se foloseste unul din produsele indicate la rugina murului.
Cancerul lastarilor cauzeaza excrescente vizibile in partea de jos a acestora. Lastarii atacati se taie si se ard, iar materialul pentru inmultire nu se valua din plantatiile infestate.
DAUNATORII
Molia murelor ataca fructele coapte care raman rosii si tari si nu mai ajung la maturitate, pierzandu-si valoarea comerciala. Se trateaza cu produse pe baza de sulf, in momentul cand lastarii au 40 cm si ultimul tratament in plina floare.
Gargarita mugurilor – apare in lunile iulie-august, roade pedunculii sub butonii florali, care se usuca si cad. Adultii ataca mugurii si frunzele tinere. Inainte de inflorire se stropeste cu un insecticid.
Gandacul mare al florilor de mur – apare in fructe sub forma de larve mici albe, iesite din ouale depuse in floare. Adultii se hranesc cu organele florale, apoi cu receptaculul pe care-l perforeaza.
Afidele – sunt vectori ai virusurilor care ataca varful lastarilor si frunzele care se rasucesc. Se combat chimic cu ajutorul insecticidelor cum sunt: Basudin, Mospilan.
RECOLTAREA
Maturarea si recoltarea murelor incepe in prima decada a lunii iulie pentru soiurile cu coacere timpurie si dureaza 25-30 de zile, iar pentru celelalte soiuri, de la jumatatea lunii august, esalonandu-se pe o perioada de 55-60 de zile. Murele sunt fructe perisabile. Momentul optim de recoltare este atunci cand se desprind usor, ceea ce corespunde inceputului coacerii depline.
Murele se recolteaza pe timp racoros, uscat sau dimineata dupa ce s-a ridicat roua. Recoltarea se face in cosulete care se depoziteaza in incaperi frigorifice.
Recoltarea murelor se face manual, esalonat din 4 in 4 zile sau o data pe saptamana. Ele se pot pastra maximum 2-3 zile la temperatura de 3-4 grade C. Datorita perisabilitatii lor, murele se consuma in stare proaspata in cantitati foarte reduse, restul se prelucreaza sub forma de suc, sirop, dulceata, gem, marmelada, compot, jeleu, peltea, lichior, congelate etc.
