Negocierile între statele membre ale Uniunii Europene asupra celui de-al 21-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei s-au finalizat joi, după săptămâni de tensiuni și compromisuri care au pus în pericol întregul acord.
Drumul către acest acord a fost plin de obstacole. Grecia, care avea drept de veto asupra pachetului, a negociat activ pentru a obține scutiri pentru propriile interese economice. Portugheza și Germania și-au opus restricțiile asupra importurilor de pești rusesc. Bulgaria a reușit să elimine două nume de pe lista de sancțiuni: Patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, și Vagit Alekperov, miliardarul fondator al Lukoil. Aceste compromisuri au ilustrat tensiunea între obiectivul de a izola economic Rusia și presiunile economice și politice ale capitalelor europene.
Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a vorbit despre loviturile pregătite pentru economia rusă: „Îl lovim pe Putin acolo unde îl doare cel mai tare: întreruperea liniilor financiare vitale pe care se bazează pentru a-și susține războiul”. Declarația reflectă intenția oficială a pachetului, dar realitatea negocierilor a fost mai complicată.
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a salutat acordul și a detaliat măsurile specifice incluse. Pachetul adaugă 32 de bănci rusești noi pe lista de interdicții de tranzacții, criptomonede și platforme de tranzacționare a petrolului. Pentru prima dată, sancțiunile vizează navele care susțin flota din umbră a Rusiei – o rețea de vase używate pentru ocolirea embargoul petrolier internaţional. Bruxellesul speră că aceste măsuri vor slăbi capacitatea Moscovei de a finanța efortul militar continuu.
Dar aici intervine detaliul care schimbă perspectiva asupra acțiunii europene. Acordul final, așa cum l-au adoptat ambasadorii, a fost „considerabil diluat”, potrivit analiștilor citați de Euronews. Scutirile obținute de Grecia pentru transportul de gaz lichefiat rusesc spre mercate din afara UE, și eliminarea a doi oligarhi de pe lista sancțiunilor la cererea Bulgariei, sugerează că interesele economice naționale au avut o pondere semnificativă. Nu se mai pune doar întrebarea dacă sancțiunile vor funcționa, ci și cât de hotărâte sunt statele europene să prioritizeze izolarea economică a Rusiei peste propriile calcule financiare și politice.
Măsurile au fost concepute pentru a paraliza sursele de finanțare pe care Moscova se bazează pentru a susține mașina de război. Adăugarea de bănci pe listele de interdicție, restricțiile asupra criptomonedelor și acțiunile asupra flotei din umbră sunt pași concreți. Totuși, negocierile tumultuoase care au precedat acordul au pus în lumină fragilitatea coeziunii europene atunci când sunt în joc interesele economice directe.
Procesul de negociere a fost descris de observatori drept „haotic”. Timp de săptămâni, statele membre s-au luptat pentru a proteja sectoarele economice sensibile sau să escludă actori politici și religioși din sfera sancțiunilor. Fiecare veto potențial a pus în pericol nu doar aspectul asupra căruia se negotia, ci întregul pachet. Doar printr-o succesiune de compromisuri au putut ambasadorii conveni asupra unor măsuri care, deși mai slabe decât propunerea inițială, rămân semnificative din punct de vedere economic.
Implicațiile acestui acord se vor vedea în lunile și anilor care vin. Dacă sancțiunile vor reuși să împiedice finanțarea invaziei, depinde în parte de cât de strict le vor implementa statele membre și cât de ușor va putea Rusia să ocolească restricțiile prin intermediari și rețele ascunse. Flota din umbră a Rusiei, de exemplu, va căuta căi noi pentru a transporta petrol. Platformele de criptomonede vor fi înlocuite cu altele mai greu de monitorizat.
Siguranța acestui acord pe termen lung depinde și de unitatea pe care o vor menține europenii în viitoarele pachete de sancțiuni. Dacă negocierile pentru al 22-lea pachet vor fi la fel de dificile, cu aceleași bătălii pentru interese naționale, atunci capacitatea UE de a exercita presiune economică asupra Rusiei se va eroda progresiv. Strategia de izolare economică poate funcționa doar dacă rămâne coerentă și dacă fiecare membru acceptă că sacrificiile curente sunt necesare pentru o pace duțuă mai târziu.
