Tensiunile în Orientul Apropiat au atins un punct critic. Statele Unite și Israel se pregătesc pentru o escaladare majoră în Iran, în timp ce diplomații lucrează din culise pentru a preveni o nouă conflagrație.
Contextul acestei crize este devastator. Ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem al Iranului, a fost ucis în urmă cu patru luni într-un atac american-israelian asupra complexului său din centrul Teheranului. Joi, mormântul său a fost sfințit după o ceremonie funerară de șase zile care a mobilizat între 41 și 43 de milioane de iranieni – cea mai mare procesiune de doliu pe care presa iraniană a numit-o cea mai mare din istoria lumii. Întinsuriă ceremoniei s-a desfășurat în cinci orașe: Teheran, Qom, Najaf, Karbala și Mashhad, iar Khamenei a fost repus în cel mai sfânt altar șiit al țării.
Această moarte și consecințele ei au deschis un gol de putere imens în Iran, iar ostilitățile dintre Teheran și alianța americano-israeliană s-au intensificat în zilele următoare. Presa iraniană de stat a anunțat joi seară că instalații militare din două orașe au fost vizate de mai multe atacuri, inclusiv o facilitate din apropiere de Bushehr, în sudul țării – locul singurei centrale nucleare active din Iran. Guvernatorul adjunct al provinciei Bushehr, Ehsan Jahanian, a declarat că o instalitate militară din împrejurimi a fost lovită direct de un proiectil al ceea ce a numit „inamicul americano-israelian”.
Doar că oficialii americani neagă implicarea SUA în aceste raiduri din ultimele ore. Un oficial al Pentagonului a declarat pentru CNN că armata americană nu efectuează în prezent atacuri și se concentrează pe manevre diplomatice. Oficialii israelieni au fost la fel de evasivi, spunând că „nu sunt familiarizați cu implicarea Israelului în atacurile din Iran în acest moment” – o formulare care sugerează mai degrabă tăcere strategică decât negație absolută.
Ce se întâmplă de fapt este o strategie calculată de tensionare. Potrivit unui oficial american, abordarea SUA constă în atacuri puternice urmate de pauze deliberate, menite să evite escaladarea totală și să permită diplomației să funcționeze. Acesta e un dans periculos: fiecare atac risipă încrederea regională, iar fiecare pauză poate fi interpretată ca o invitație la răzbunare. Pakistan și Qatar lucrează intens din culise, încercând să readucă Teheranul și Washington-ul la masa negocierilor după ce „schimburile de focuri din ultimele zile au anulat armistițiul dintre cele două țări”, conform surselor americane.
Implicarea Israelului rămâne o misterul deliberat menținut. Forțele israeliene sunt standby, pregătite să intervină în sprijinul SUA, în timp ce continuă operațiunile în sudul Libanului. Pe parcursul nopții de joi, mai multe explozii consecutive au fost raportate în zona orașului Khiam, iar demolările de case și infrastructură civila continuă sub masca operațiunilor militare. Organizații internaționale au acuzat Israelul că execută o politică deliberată de distrugere în Liban – exact ca în Gaza – pentru a face regiunea nelocuibilă pentru civilii libanezi.
Apelul telefonicei dintre Donald Trump și Benjamin Netanyahu joi seară a fost confirmat de biroul prim-ministrului israelian. În cursul convorbirii, Trump l-a informat pe Netanyahu cu privire la mișcările americane în Golful Persic, iar Netanyahu a insiscat asupra necesității menținerii „zonelor de securitate de-a lungul frontierelor Israelului”. Comunicatul nu a oferit detalii specifice, dar tonul – de coordonare strânsă și de aliniere strategică – a fost clar: Washington și Tel Aviv merg mână în mână pe această escaladare.
Nuclearul rămâne o amenință imminentă. Complexul de la Bushehr nu a fost nici distrus, nici dezactivat complet – doar lovit. O centrală nucleară deteriorată în teatrul unei posibile războinduceri regionale este un scenariu de coșmar pentru stabilitatea globală. Dacă reactorii se defectează sub foc, consecințele radioactive ar putea depăși granițele Iranului și ar crea o criză de protecție civila în toată regiunea, de la Golf până în India.
Ce urmează în zilele următoare va fi crucial. Diplomații pakistanezi și qatarieni încearcă să mențină deschise canalele de comunicare, dar cu fiecare atac și cu fiecare tăcere strategică, șansele pentru negocieri se subțiază. Israel și SUA au arătat că sunt dispuse să apeleze la forță, iar Iranul – acum cu o conducere în tranziție – riscă să se gândească mai mult la răzbunare decât la prudență. Într-o lume în care o explozie accidentală la o centrală nucleară poate rescrie regulile conflictului, calmul politic s-a transformat în cel mai rar și mai neprețuit bun.
