În anii ’80, odată cu raţionalizarea a fost apropat şi un program de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei care era susţinut de nişte recomandări privind raportul dintre înălţime şi greutate al fiecărei persoane. Era preţul pe care, conform autorităţilor comuniste, populaţia îl plătea pentru „lumea modernă, industrializată şi cu ştiinţă de carte“ care urma să se instaleze în ţara noastre
La sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80 preţurile la alimente, servicii şi la bunuri de uz casnic şi cotidian, au început să crească, iar lipsurile alimentare au devenit cronice. Este momentul în care s-au reintrodus cartelele ce „funcţionaseră” cu aproape 30 de ani în urmă, potrivit datelor din proiectul „Comunismul în România“, al Muzeului Naţional de Istorie (MNIR).
Consumul de alimente era raţionalizat în fiecare judeţ, iar circulaţia liberă a produselor era practic împiedicată. Mai mult, fiecare judeţ trebuia să livreze fondului centralizat al statului, la preţuri fixe, tot surplusul de alimente. Cartelele la zahăr şi ulei sunt diferenţiate pe categorii de populaţie: raţii mai mari pentru orăşeni şi mult mai mici pentru locuitorii din mediul rural.
Pâinea se vindea în cantităţi limitate, ajungându-se la situaţii aberante precum acelea ca o persoană să nu poată cumpăra acest produs decât din localitatea în care domicilia. Excepţie făceau legumele şi fructele pentru iarnă, potrivit site-ului comunismulinromania.ro al MNIR.
Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei Raţionalizarea culminează în 1982 când se aprobă Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei. „Specialiştii” au stabilit că românii ar fi nişte „îmbuibaţi“ care consumă zilnic 3300 de calorii, astfel că acesta a fost redus la 2700 – 2800 de calorii.
„În sprijinul hotărârii se venea cu recomandări medicale privind raportul dintre înălţime şi greutate.
Astfel, pentru un bărbat de 1,65 m înălţime, cu vârsta între 30 – 39 de ani, greutatea optimă era de 67,5 kg; pentru unul de 1,80 m, cu vârsta între 40 – 49 de ani, greutatea trebuia să fie de 80,5 kg.
La femei, standardele erau cam de tipul: înălţime 1,57 m / vârsta 30 – 39 ani / greutate 56,6 kg; înălţime 1,68 m / vârsta 40 – 49 ani / greutate 66,9 kg“, se arată pe comunismulinromania.ro.
În aceleaşi limite ştiinţifice era reglementat şi consumul anual de alimente pentru o persoană: carne şi produse din carne: 60 – 70 kg; peşte şi produse din peşte: 8 – 10 kg; lapte şi produse din lapte (exclusiv unt): 210 -230 litri; ouă: 260 – 280 bucăţi; grăsimi (unt, margarină, ulei, untură): 16 – 18 kg; legume şi produse din legume: 170 – 180 kg; leguminoase boabe: 3 – 4 kg; fructe şi produse din fructe: 65 – 95 kg; zahăr şi produse din zahăr: 22 – 26 kg; cartofi: 70 – 90 kg; produse din cereale (făină, mălai, orez): 120 – 140 kg.
„Oferta” generoasă este redusă drastic în 1984 prin noul plan alimentar: carne – 39,12 kg; lapte şi produse din lapte – 78,73 kg; legume – 66,08 kg etc.