Viorel Păunescu, fostul președinte al Steaua București, a decedat la vârsta de 91 de ani. Deși data exactă a decesului nu a fost precizată în mod oficial, vestea morții sale a circulat în mediile sportive și turistice române în luna octombrie 2026, marcând dispariția unei figuri cu o carieră foarte diversă, trasă.
Născut în Fărcășești, Păunescu și-a început activitatea publică în anii 1950-1960, ca atlet în handbalul de înaltă performanță. A evoluat pentru echipele Steaua și Dinamo, reprezentând în aceeași perioadă și echipa națională a României la handbal. Această primă experiență în sport de elită l-a marcat profund și a deschis ușile unei cariere management care s-ar extinde pe decenii.
Trecerea către conducerea unui club de fotbal a marcat o cotitură semnificativă în viața sa. În 1998, Viorel Păunescu a fost numit președinte al Steaua, în momentul în care clubul urmase să fie predat de Ministerul Apărării Naționale. Sub conducerea sa, între 1998 și 2003, a fost instituționalizată Asociația Fotbal Club Steaua București, o structură juridică nouă care a reprezentat o adaptare la noile realități sportive ale vremii. În această perioadă, echipa a obținut titlul de campioană naționala, cu Victor Pițurcă pe banca tehnică.
Relația lui Păunescu cu antrenorul Pițurcă a rămas una de lungă durată și respect mutual. Chiar în ultimii ani ai vieții sale, Pițurcă i-a făcut vizite regulate, menținând legătura cu omul care i-a oferit oportunitatea de a conduce Steaua în perioadă ei de maximă importanță. Mandatul lui Păunescu a fost însă și plin de complexități administrativ-juridice. După preluarea clubului de către Gigi Becali, Steaua a fost restructurată sub forma FC Steaua București SA, iar Păunescu s-a retras din conducere, deși a rămas conectat la valorile și tradiția clubului.
Activitatea în turismul de lux
Ceea ce mulți români nu știu este că Viorel Păunescu a avut o carieră parallel și extrem de de prestigioasă în industria turismului de lux. După perioada sa intensă în sport, s-a concentrat pe managementul hotelier și restaurantelor, unde a acumulat o experiență vastă cu personalități internaționale de primă importanță.
Între anii 1960 și 1990, hotelurile și restaurantele pe care le-a condus au găzduit un cortegiu impresionant de oaspeți: tenorul Pavarotti, regele Spaniei, regina Olandei, prim-miniștrii Franței, Rusiei și Italiei, președintele Chinei, și numeroase personalități din Europa Centrală și de Est. Din lumea sportului internațional, a întâlnit și lucrat cu Sepp Blatter, pe atunci președintele FIFA, și Michel Platini, președintele UEFA. După 1990, a ocupat funcția de președinte și director general al Companiei Hoteliere Intercontinental, iar apoi a administrat Hotelul Lido și Hotelul Rex din Mamaia, două dintre cele mai elegante destinații ale Mării Negre din acea perioadă.
Într-un interviu din 2010, Păunescu a reflectat asupra unei cariere care i-a ocupat integral viața: „Toată viața mea a fost o muncă fără pauză, din dorința de a obține din turism tot ce are mai bun.” El considera că dacă ar putea relua viața, ar alege din nou aceleași domenii – sport și turism – unde se considera lider și model pentru generații mai tinere. Singurul regret exprimat a fost că ar fi putut fi mai puțin credulă și mai puțin sentimental în abordarea unor situații.
Ultimii ani și dificultățile de sănătate
În ultimii ani ai vieții sale, Viorel Păunescu s-a confruntat cu probleme serioase de sănătate care au redus treptat apariția sa în spațiul public. Potrivit surselor, acesta a suferit de Alzheimer, o boală neurodegenerativă care i-a afectat progresiv capacitățile cognitive. Anterior, s-a luptat și cu alte afecțiuni, inclusiv cinci hernii, despre care a vorbit deschis la un moment dat.
Rarefacția apariţiilor publice din perioada 2020-2026 a reflectat declinul progresiv al stării sale de sănătate. Totuși, a păstrat contacte cu oamenii care i-au fost importanți. Victor Pițurcă a fost dintre puținii care l-au vizitat constant în această ultimă fază a vieții, menținând o prietenie și o stima care au durat mai bine de două decenii.
Moștenirea și disputa privind palmares
Trecerea conducerii Steaua în alte mâini a generat ulterior dispute juridice complexe privind drepturile asupra palmares-ului clubului. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că CSA Steaua deține oficial palmares-ul din perioada 1947-1998. Cu privire la perioada 1998-2003, când Păunescu era președinte, instanța supremă a decis că nici CSA Steaua (clubul Armatei), nici FC Steaua București SA (entitatea condusă de Becali) nu pot revendica trofurile din acei ani. Această decizie a rămas o chestiune controversată în cercurile suporterilor și în rândul analiștilor sportivi.
Viorel Păunescu însuși a acceptat această stare de fapt cu serenitate. Într-o declarație din 2023, el a spus: „Când s-a făcut preluarea eu nu m-am băgat, m-am retrat. Am avut o perioadă bună atunci, am luat titlul cu Victor Pițurcă. Steaua este cea a Armatei, ea a câștigat Liga Campionilor, echipa din Liga 2. Suporterii mă respectă și mă sună și în ziua de azi, vorbesc cu ei. FCSB are treaba ei, eu am rămas în relații bune cu Gigi Becali.”
Aceste cuvinte reflectau o înțelepciune acumulată de-a lungul unei vieți petrecute în serviciul a două industrii care au marcat România secolului XX și XXI. Moștenirea lui Păunescu nu se măsoară doar prin trofee sau contracte, ci prin relațiile pe care le-a construit și prin modelul unei vieți dedicate excellenței în tot ceea ce a întreprins.
