Arta martiala sau sistem de exercitii menit sa prelungeasca viata, mistica chinezeasca invaluita in forme complexe ori gimnastica pentru sanatate? Taichiul este toate acestea la un loc. Dar care sunt originile acestei arte misterioase?
O legenda chineza spune ca, prin secolul al XIII-lea, un invatat care cunostea foarte bine mai multe forme de arte martiale a observat intr-o zi lupta dramatica dintre un sarpe si un cocor. A fost fascinat de eschivele si de atacul brusc al sarpelui, dar si de apararea neinfricata a cocorului, care avea o gratie desavarsita. El a aprofundat studiul naturii si al animalelor si s-a nascut astfel ceea ce cunoastem noi astazi drept tai chi quan. In traducere literala, expresia inseamna boxul supremului adevar sau boxul supremei limite. Invatatul si inteleptul chinez se pare ca ar fi trait 200 de ani, timp in care a exersat si i-a invatat si pe altii aceste forme de lupte sophisticate si, in acelasi timp, foarte naturale, inspirate din miscarile animalelor.
PENTRU INITIATI
Taichiul s-a raspandit in cateva regiuni din China, dar a ramas rezervat luptatorilor si misticilor taoisti. Cei care doreau sa invete sa lupte astfel erau supusi unor teste dificile inainte de a fi admisi in scolile maestrilor. Timp de mai multe secole, tai chi quanul a ramas o arta secreta, rezervaata unui numar redus de alesi. In secolele al XIII-lea si al XIX-lea, scolile au inceput sa fie mai permisive si erau acceptati si elevi din afara, care insa nu erau invatati toate secretele maestrilor. Aura de mister s-a pastrat in ciuda deschiderii si raspandirii acestei forme de lupta si in randul maselor. Tai chi quanul este asociat cu invataturile taoiste, dar este foarte probabil ca stilul de lupta sa fie mai vechi decat acest sistem de idei si credinte chinez. Chiar daca originile lui se pierd in negura timpului, din fericire formele si spiritul din spatele lor au ajuns pana la noi, supravietuind chiar si revolutiei culturale chineze, care aproape ca a distrus toate manastirile si scolile taoiste.
PRINCIPIILE ESENTIALE
Ca orice forma de lupta, si taichiul se bazeaza pe cateva principia esentiale, care trebuie respectate cu strictete: controlul miscarilor si al respiratiei, atentia unita cu relaxarea, efectuarea unor miscari circulare si armonioase, un anumit stil de deplasare, coordonarea tuturor segmentelor corpului, folosirea celei mai scurte linii pentru a ataca, absorbirea energiei adversarului, linistea interioara. Scopul supreme al acestor exercitii este, dincolo de obtinerea unui corp perfect acordat si capabil de lupta, cultivarea energiei vitale din noi, care trebuie sa curga lin si cu putere. Armonia dintre interior si exterior se obtine prin integrarea mintii si corpului.
CUM SE PRACTICA TAICHIUL
Este greu de descris o arta atat de complexa in doar cateva propozitii. Din punct de vedere estetic, miscarile sunt foarte placate, par usoare si simplu de efectuat. Taichi este in acelasi timp o meditatie in miscare, dar si o gimnastica eficienta pentru toate componentele corpului. Aduce liniste si ne ajuta sa gandim clar. Miscarile sunt fluide, continue, line, dar in acelasi timp foarte puternice, la fel ca apa dintr-un rau: sub suprafata linistita curge un curent extrem de puternic. Pe masura ce practica, oamenii vor incepe sa simta energia interna, numita qi, in forta (jing), iar aceasta, la randul ei, genereaza si mai multa energie interna. Astfel, cu timpul se imbunatatesc conditia fizica, agilitatea, flexibilitatea, echilibrul si linstea interioara.
BENEFICII DOVEDITE STIINTIFIC
Mai multe studii efectuate in paralel au aratat ca practicarea regulata a acestei arte martiale duce la imbunatatirea fortei musculare, a flexibilitatii, a imunitatii si a calitatii vietii. Forta muschilor este importanta, deoarece ei protejeaza incheieturile. Exercitiile de flexibilitate ii fac pe oameni sa se miste mai usor si faciliteaza circulatia fluidelor si sangelui. De altfel, maestri chinezi spun ca, daca reusesti sa-ti lungesti tendoanele cu 1 cm, iti prelungesti viata cu 10 ani. Conditia fizica obtinuta prin taichi este importanta pentru buna functionare a inimii, plamanilor si muschilor.
IN LUMEA REALA
Taichiul nu promoveaza si nici nu incurajeaza ruperea de aceasta lume, in care ne-am nascut, dimpotriva. Practicantul este parte a acestei lumi, la fel cum este si din cealalta. Pentru cautatori, este suprema experienta spirituala. Cei care o ating spun deseori ca nu poate fi descrisa in cuvinte. Esti parte din lume, esti in armonie cu lumea si natura, dar ai transcens limitele ei: acesta este paradoxul suprem al taichilui.
DEPENDENTA BENEFICA
In afara de beneficiile aduse sanatatii, taichi ofera mult mai multe practicantilor fideli. Este destul de usor de invatat si poate deveni un mod de viata. Maestri spun ca poti face taichi in timp ce mergi, speli vase, faci curat sau lucrezi. Pentru ca taichiul nu se defineste prin formele exersate, ci prin starea interioara pe care acestea o creeaza in practicant. Cu timpul, poti accesa starea de atentie relaxata oricand doresti, fara a trebui neaparat sa exersezi formele. Sigur ca practicarea acestora este recomandata toata viata, pentru imbunatatirea flexibilitatii si fortei, dar practicantul va putea intra oricand, la dorinta, in starea de liniste, trecand astfel intr-o alta lume, in alt timp si in alt spatiu, intr-o lume in care mintea este pacificata si sufletul plin de vidul fericirii, cum spun inteleptii.
O VREME, INTERZIS!
Din fericire, dupa un deceniu de vanatoare de vrajitoare, guvernul chinez si-a dat seama de importanta si potentialul acestei arte martiale, care face parte din patrimoniul universal, si, in urma cu aproximativ 40 de ani, a initiat un program national de recuperare a tuturor maestrilor, scolilor si cunostintelor acestora. In plus, tot in acea perioada taichiul a inceput sa se raspandeasca in intreaga lume, iar astazi exista 200 de milioane de practicanti pe intreg globul.
Multe dintre exercitiile care au fost gandite pentru mentinerea sanatatii si prelungirea vietii erau privilegiul imparatului chinez si al nobililor sai, doar acestia avand dreptul de acces la ele.
Trasatura specifica taichiului: el este o arta interna, adica urmareste obtinerea puterii din interior. Ca atare, poate fi practicat la orice varsta.
EXERCITII
COCORUL ALB ISI DESFACE ARIPILE
Postura se realizeaza transferand greutatea in intregime pe piciorul drept, in timp ce varful piciorului stang abia atinge solul. Genunchiul drept este flexat, iar bratele sunt deschise. Spatele se tine drept. Postura se poate mentine intre 5 si 20 de minute.
IMPINGEREA PALMEI SI PERIEREA GEBNUNCHIULUI
Picioarele stau in postura kunbu (piciorul din spate este intins, cel din fata-cu genunchiul flexat). Cu cat se mentine mai mult timp, cu atat mai puternici devin muschii picioarelor. Spatele se mentine drept, cu corpul usor impins spre inainte.
LOVITURA CU CALCAIUL
Lovitura cu calcaiul se efectueaza cu spatele drept si piciorul de sprijin intins. Postura poate fi exersata si static, pentru a antrena echilibrul si mobilitatea. Din aceasta postura, praticantul intra in postura ba-mabu.
POSTURA BA-MABU
Este o pozitie de garda, cu ambii genunchi flexati, astfel incat proiectia lor nu depaseste degetele de la picioare, bazinul cufundat si coborat, spatele drept, bratele apara partea de sus a corpului. Postura creste tonusul coapselor si flexibilitatea.
POSTURA GHEMUITA CU LOVITURA DE PUMN
Picioarele sunt incrucisate si flexate, spatele e drept, corpul – aplecat usor peste genunchi, se loveste cu pumnul opus piciorului din fata. Este o miscare puternica de torsiune, care flexibilizeaza si intareste intregul corp.
MANGAIE COAMA CALULUI SALBATIC
Se trece alternativ, pe fiecare picior, in postura kunbu, iar bratele efectueaza o miscare de mangaiere (un brat coboara, celalalt urca). Postura intareste oasele si picioarele, iar miscarea efectuata fluid duce la o foarte buna coordonare a bratelor si picioarelor, care se misca in ritmul respiratiei.
BICIUL SIMPLU
Piciorul din fata este flexat, cel din spate – perfect intins, bratul din fata apara capul, cel din spate este aliniat cu piciorul din spate. Postura este deschisa si, la fel ca toate celelalte pozitii fixe din taichii, se realizeaza aliniind oasele, astfel incat cei mai multi muschi sa fie relaxati.
SARPELE IN IARBA
Ghemuirea se face doar pe un picior, celalalt este perfect intins. Spatele se mentine drept si relaxat. Practicata cu regularitate, postura duce la o foarte mare flexibilitate si mobilitate a soldurilor si picioarelor.
