Agricultorii uitați de stat ar putea primi pensie. Proiectul care redeschide dosarul celor care au cotizat înainte de 1990
Mii de români care au lucrat în agricultură înainte de 1990, în zonele necooperativizate, ar putea primi dreptul la pensie printr-o modificare a Legii 360/2023 privind sistemul public de pensii. Inițiativa vizează o categorie de oameni rămasă ani la rând într-o zonă neclară: țăranii cu gospodărie individuală care, potrivit legislației comuniste, erau obligați să contribuie la sistemul de pensii, dar care după 1990 s-au lovit de acte lipsă, interpretări diferite și proceduri greu de dus până la capăt.
Proiectul de lege a fost depus în Senat la 27 noiembrie 2025 și urmărește recunoașterea perioadei în care a fost în vigoare Legea nr. 5/1977, actul normativ care reglementa pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale țăranilor cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate.
Este vorba despre oamenii care nu au făcut parte din fostele cooperative agricole de producție, dar care au lucrat în gospodăriile proprii și au avut obligații față de stat. În acea perioadă, ei erau considerați asigurați prin lege, iar contribuția putea fi legată atât de plata unor sume, cât și de livrarea produselor agricole către fondul de stat. În limbajul vremii, aceste livrări erau cunoscute simplu: „cote la stat”.
După 1990, problema nu a dispărut. Dimpotrivă, s-a complicat. Legile s-au schimbat, structurile locale care administrau documentele au fost desființate, iar multe arhive s-au pierdut sau au rămas greu de accesat. În unele comune, oamenii nu mai au carnetele vechi, registrele agricole nu sunt complete, iar dovada contribuțiilor este greu de făcut după mai bine de trei decenii.
Inițiatorii proiectului susțin că statul a creat o nedreptate între agricultorii din zonele cooperativizate și cei din zonele necooperativizate. Primii au avut, în multe cazuri, o formă de recunoaștere a timpului lucrat în fostele CAP-uri. Ceilalți, deși au fost obligați de lege să contribuie, au ajuns să nu își poată valorifica drepturile, mai ales atunci când actele lipsesc sau nu mai pot fi obținute.
Miza este una socială, nu doar birocratică. Mulți dintre cei vizați sunt astăzi trecuți de 75 de ani. O parte nu primesc pensie, nu se încadrează la indemnizații speciale și nu pot primi nici ajutor social, deoarece dețin terenuri peste pragurile stabilite de lege. Pe hârtie, au avere. În realitate, multe dintre aceste terenuri nu le aduc venituri suficiente, iar vârsta și starea de sănătate nu le mai permit să muncească.
Proiectul propune ca perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Legii 5/1977 și abrogarea acesteia prin Legea 80/1992 să fie recunoscută ca stagiu de cotizare în sistemul public de pensii. Totodată, inițiatorii vor ca stagiul minim pentru această categorie să fie cel prevăzut de vechea lege, adică minimum 10 ani, nu pragul general de 15 ani aplicat în prezent pentru pensia pentru limită de vârstă.
O altă modificare importantă privește actele doveditoare. Proiectul încearcă să simplifice procedura pentru oamenii care nu mai pot găsi documentele vechi. Potrivit relatărilor privind inițiativa, solicitantul ar putea folosi documente precum certificatul de naștere, certificatul de căsătorie, adeverințe de la primărie, copii din registrul agricol sau, în anumite situații, declarații pe propria răspundere privind îndeplinirea obligațiilor de livrare a produselor la fondul de stat.
Aici începe însă disputa juridică.
Consiliul Economic și Social a dat aviz nefavorabil proiectului. Principalul reproș este că inițiativa ar putea permite stabilirea unor drepturi de pensie fără documente concrete, doar pe baza unor declarații. CES a arătat că acest lucru poate afecta principiile de legalitate, echitate și contributivitate. Instituția a atras atenția și că membrii fostelor CAP-uri, atunci când nu au acte, trebuie să meargă pe proceduri judiciare de reconstituire a vechimii, în timp ce proiectul ar crea pentru agricultorii din zonele necooperativizate o cale mai ușoară.
Consiliul Legislativ a avut o poziție diferită ca formă, dar nu lipsită de critici. A avizat favorabil proiectul, însă cu observații. Instituția a semnalat că expunerea de motive nu arată suficient de clar care sunt neconcordanțele din legislația actuală și că nu sunt prezentate date concrete privind impactul financiar asupra bugetului. Mai mult, Consiliul Legislativ a arătat că actuala Lege 360/2023 conține deja prevederi privind timpul util la pensie realizat de agricultori și durata de asigurare în condițiile Legii 80/1992.
Cu alte cuvinte, problema nu este privită la fel de toate instituțiile. Inițiatorii spun că există o categorie de oameni lăsată fără drepturi efective. O parte dintre avizatori spun că reglementări există deja, dar că problema ar fi una de interpretare, de documente și de aplicare practică.
În Senat, Comisia pentru muncă a întocmit raport de respingere, argumentând că persoanele vizate de Legea 5/1977 beneficiază deja de drepturi de pensie în condițiile legislației incidente. Totuși, proiectul a ajuns la Camera Deputaților, unde este înregistrat ca PL-x 219/2026 și se află la comisii. Camera Deputaților este for decizional.
Pentru oamenii vizați, această diferență între „există drepturi în lege” și „pot fi obținute efectiv” este esențială. Un drept recunoscut teoretic nu valorează mult dacă omul nu poate dovedi stagiul, dacă primăria nu mai are registrele, dacă arhiva s-a pierdut sau dacă procedura este prea complicată pentru un bătrân de peste 75 de ani.
De aceea, proiectul trebuie înțeles ca o încercare de a rezolva o problemă veche: nu doar dacă acești oameni au avut drepturi, ci dacă statul le oferă o cale reală să le valorifice. În multe gospodării din zonele de munte, de deal sau din localități unde colectivizarea nu a funcționat ca în restul țării, oamenii au lucrat pământul, au crescut animale, au livrat produse și au respectat obligațiile impuse de stat. După schimbarea regimului, mulți au rămas cu munca, dar fără recunoaștere clară la pensie.
Dacă proiectul va fi adoptat, efectul practic ar putea fi important pentru cei care nu au nicio pensie sau au drepturi foarte mici. Nu ar fi vorba despre pensii mari, ci despre o formă minimă de protecție pentru o categorie foarte în vârstă. În funcție de forma finală a legii, acești agricultori ar putea primi pensie sau completări care să le asigure un venit minim.
Dacă proiectul va fi respins, situația rămâne în zona actuală: drepturile trebuie cerute în baza legislației existente, cu documente, carnet de pensii și asigurări sociale, registre sau alte dovezi acceptate de casele de pensii. Pentru cei care nu au acte, drumul rămâne greu.
Tema este sensibilă și pentru buget. Inițiatorii spun că impactul financiar ar fi redus, deoarece numărul beneficiarilor ar fi mic, vârsta lor este ridicată, iar pensia nu ar putea fi cumulată cu anumite forme de sprijin social. Avizatorii critici spun însă că un proiect cu efecte bugetare trebuie fundamentat mai clar, cu cifre, estimări și reguli de aplicare care să nu creeze abuzuri.
Dincolo de disputele juridice, cazul arată o problemă mai mare: România încă repară, greu și fragmentat, dosare sociale rămase din comunism și tranziție. Oameni care au lucrat o viață în agricultură ajung la bătrânețe să dovedească, după 40 sau 50 de ani, că au făcut ceea ce statul de atunci îi obliga să facă.
Pentru moment, agricultorii din zonele necooperativizate nu trebuie să considere că pensia se acordă automat. Proiectul nu este încă lege. El trebuie să treacă de Camera Deputaților, să fie promulgat și apoi să fie aplicat prin proceduri clare.
Dacă va fi adoptat, primăriile, casele de pensii și arhivele locale vor avea un rol decisiv. Acolo se va vedea dacă legea repară cu adevărat o nedreptate sau doar adaugă încă o procedură peste o problemă veche.
Până atunci, cei vizați ar trebui să caute orice document vechi care poate dovedi activitatea agricolă și contribuțiile: carnet de pensii și asigurări sociale, registre agricole, adeverințe de la primărie, acte privind gospodăria, documente de familie și orice dovadă legată de obligațiile față de fondul de stat. În astfel de cazuri, o hârtie păstrată într-un sertar poate face diferența dintre un drept pierdut și unul recunoscut.
