Valentin Sanfira a tras un semnal de alarmă direct către tinerii care îl ascultă pe rețelele de socializare și către părinți, într-un videoclip postat recent pe platformele sale.
Între timp, scena culturală românească se confruntă cu o proliferare de așa-numiți „cântăreți” care, potrivit lui Sanfira, nu posedă nici talent, nici pregătire, dar reușesc să adune exponențial urmăritori prin mecanismele agresive ale algoritmilor social media. Fenomenul nu este izolat — artiștii cu adevărat preocupați de educația publică și de transmiterea patrimoniului observă, tot mai des, cum conținutul de calitate scăzută domină preferințele de consum cultural ale tinerilor. Sanfira și-a dedicat viața unei abordări opuse: spectacole ținute la nivel înalt, cu mesaje coerente și o responsabilitate constantă față de public, mai ales când copii sunt prezenți.
Îngrijorarea lui Sanfira nu apare din neant. În ultimii ani, platformele de streaming și social media au creat un ecosystem în care vizibilitate nu mai echivalează cu merit. Un videoclip de doi-trei minute, produsul unor ore de muncă artistă serioasă, poate fi blocat în algoritmul unei platforme de o postare spontană, crude, lipsită de orice valoare. Iar pentru tineri — care consumă muzică mai mult pe TikTok și Instagram decât pe CD sau la radio — aceasta înseamnă că educația lor muzicală se întâmplă în lipsă de filtre de calitate. Sanfira vorbește dintr-o perspectivă de artist care a lucrat constant pentru a avea o carieră solidă, transparentă și în linie cu valorile sale.
Mesajul direct: aduceți copiii la spectacole cu adevărat frumoase
Propunerea lui Valentin Sanfira este practică și directă. Invită bunicii și părinții să aducă copiii la spectacolele sale de muzică populară, iar el oferă intrare gratuită pentru minori. Scopul nu este să promoveze doar munca lui, ci să-i obișnuiască pe tineri cu ce înseamnă să asculți muzică autentică, cu valoare artistică reală, într-un context festiv și de ținută. Acesta este inversul complet al „consumului de muzică pe care-și dau seama o mulțime de copii acasă”: un spectacol live, cu o scenă, cu costume, cu voce de carne și oase, cu o legătură emoțională reală cu publicul.
În videoclip, Sanfira spune deschis: „Mă uit și eu pe TikTok, ca toată lumea, la ce se întâmplă în industria asta a noastră. De mult timp eu spun oamenilor mei, celor care vin la concertele de muzică populară, bunicilor le spun: veniți cu nepoții și aduceți-i, cu intrare gratis, la spectacolele mele, cel puțin la cele de muzică populară. Aduceți-vă copiii la spectacole frumoase, la spectacole de ținută, ca să-i obișnuiți de mici cu ce înseamnă folclorul, muzica adevărată, pentru că vom ajunge, ușor-ușor, la un dezastru în tot ceea ce privește educația tinerilor.”
Mesajul îngrijorării lui Sanfira nu este puritanic. Recunoaște că și în folclor există cântece satirice, piesele au context și loc. Dar cine merge pe scenă — oricare scenă — are o responsabilitate: aceea de a fi exemplu. Și asta nu se referă doar la ce cânți, ci la cine ești, cum te porți, cum înțelegi puterea unei spectacole. Un artist care urcă pe scenă doar pentru atenție, pentru clicuri, pentru o secundă de viralitate, fără nici o preocupare pentru calitate sau coerență, nu merită locul respectiv.
Talentul și responsabilitatea: distincția care lipsește
Partea cea mai dură a apelului lui Sanfira vine cu o evaluare clară: „Mulți urcă pe scenă în ziua de azi, deși locul lor nu este acolo. Cei care urcă pe scenă, pe lângă faptul că trebuie să-și facă treaba, să cânte, să aducă un act artistic pe scenă, că scena de asta este creată, trebuie și să fim exemple de oameni. Nu sunt cântăreți, vă spun cu mâna pe inimă. Poate să spună oricine ce o vrea, nu au talent, nu au nimic, decât sunt ieșiți din comun în mod negativ.”
Această distincție — între a fi cunoscut și a avea talent — pare simplă, dar este fundamental pentru a înțelege criza de care vorbește Sanfira. O persoană poate fi cunoscută de milioane de oameni pe internet fără a poseda nici o abilitate artistică în sensul tradițional. Poate avea o față atractivă, o ținută extravagantă, o personalitate agresivă, o voce care cântă pe pista unei altei persoane — și totuși să fie promovată ca „artist”. Algoritmul nu distinge între valoare și spectacol; el amplifica doar ce se vede, ce atrage engagement rapid.
Pentru oamenii care au lucrat cu devoțiune la meșteșugul lor — și muzica populară este un meșteșug, cu reguli, cu transmisie de generație în generație — aceasta este o frustrare reală. Sanfira nu vorbește din gelozie de carieră; vorbește din îngrijorare pentru generație. Dacă toți copiii tău ai crescuți văzând doar „cântăreți fals”, fără a experimenta niciodată cu adevărat calitatea, cum vor putea discrimina vreodată între real și fake?
Ce urmează: educația culturală ca responsabilitate comună
Sanfira pleacă de la o premisă importantă: că nu doar artiștii sunt responsabili, ci și părinții, bunicii, și până la urmă, întreaga societate care decide ce și cui acordă atenție și bani. Filmul acestei transformări se petrece acum, în timp real, pe ecrane și în capetele tinerilor. Până nu e prea târziu, el propune o implicare directă a părinților — să dea copiilor experiența unei muzici bune, live, cu context și meșteșug.
Angajamentul lui Sanfira nu e doar un apel abstract. Oferă intrări libere la spectacolele sale, o invitație concretă. Și mai important, el și-a declarat cariera o responsabilitate față de public: „Eu mulțumesc publicului meu care, de 20 de ani, este alături de mine și mi-am dedicat viața cântecului, lucrurilor frumoase. Am mers drept și am avut grijă ce cânt pe scenă, mai ales dacă am fost vreodată la un spectacol unde au fost foarte mulți copii.”
Mesajul final al artistului este clar și uman, fără pretențiozitate: „Vă respect și să vă dea Dumnezeu tot binele din lume. Am simțit să spun lucrul acesta pentru că noi, vrem, nu vrem, trebuie să fim exemple.” Aceasta nu este o predică despre cum ar trebui să fie lumea. Este o invitație la o mică revoltă de bun-simț: părinți, aduceți copiii voștri la ceva frumos; artiști, comportați-vă ca și cum copiii vă privesc — pentru că chiar vă privesc, și aceasta nu e o glajă, este o responsabilitate cu adevărat greutate.
