Aş vrea să-ntreb, străine, în ţara-n care stai, mai umblă Mioriţa pe un picior de plai?
Mai înfloresc salcâmii cu floarea de parfum şi dorul se mai strânge la margine de drum?
Mai stau în soare munţii cu vârful pan’ la cer şi stelele din noapte la umbra zilei pier?
Mai cântă frunza-n codru pe poala de alun şi mai aleargă cerbul fugind ca un nebun?
Mai vezi în câmp cum grâul se face auriu şi-l unduieşte vântul în drumu-i spre pustiu?
Legată de văzduh, mai cântă ciocârlia în ţara ta ce spui că este România?
Atunci, te-ntreb, străine, când toate astea sunt, ce cauţi tu aici la capăt de pământ?
Cum ai ajuns să crezi că stai în sărăcie, când ai în jurul tău atâta bogăţie?
Aş vrea să-ntreb – Atat
Preot Nanu Oniceag
În această țară, „binecuvântată de Domnul pe pământ”, mai există „suflet românesc”?
Voi, cei plecați prin țări străine, să nu uitați că încă mai aveți pe tălpile voastre pământ românesc şi că pe fruntea voastră aveți ştanțat cuvântul:
ROMÂN!
