- un PC si o cercetare necesita lectura
bibliografia unei cercetari nu recenzeaza decit textele care au servit direct muncii de analiza
PC – faza preparatorie – bibliografia este mai restrinsa – cercetarea nu este facuta
Se contruieste o bibilografie plecind de la materiale generale si specializate, indexuri, banci tematice informatizate, cataloage, anuare, internet
Cum se prezinta bibliografia
intrucit informatia trebuie sa fie disponibila oricui lucreaza cu acelasi subiect, bibliografia nu se scrie oricum ci respectind anumite reguli de prezentare in vigoare
exista 2 mari sisteme de prezentare a bibliografiilor
anumite universitati impun folosirea anumitui sistem, altele sugereaza formule amenajate
deci situatia poate varia
in general universitatile, sau departamentele elaboreaza un ghid de prezentare a lucrarilor de cercetare
Prezentarea bibliografiei trebuie sa respecte cel putin 2 reguli de baza
referintele trebuie prezentate in ordinea alfabetica a autorilor
referintele sa fie complete – nume autor, numele lucrarii, editura, anul aparitiei
trebuie distinse publicatiile oficiale (documente continund informatii publicate de guverne si organisme internationale) de lucrari (texte de autori publicate sub forma de carti, articole din reviste de specialitate, articole de ziar etc)
se specifica de asemenea daca textele sint publicate sau nu
Reguli referitoare la utilizarea surselor
toate sursele trebuie sa faca obiectul unei referinte in locul unde ele sint utilizate in text
nu ajunge sa le mentionam in bibliografie
lectorul trebuie sa stie care este sursa fiecarei citatii sau element de interpretare care nu este original
nu se refera la informatia factuala daca ea este usor verificabila – de ex nu trebuia sa dam sursa ca sa sustinem afirmatia ca majoritatea romanilor sint ortodocsi
dar daca afirmam ca 87% din romani se declarau de religie ortodoxa in anul 2000, atunci trebuie sa mentionam de unde detinem datele
deci regula : daca o informatie factuala o detinem dintr-o alta cercetare trebuie sa citam sursa
Citatele
tot ce am imprumutat dintr-o sursa fara sa-i alteram forma sau continutul
orice citat trebuie sa fie clar indicat si delimitat si trebuie sa fie insotit de o referinta
orice citat neindicat poate fi caz de plagiat
5 tipuri de texte trebuie sa faca obiectul unor referinte
citate directe scurte (care nu depasesc trei linii) – se insereaza in text – sint incluse in ghilimele si urmate imediat de numarul trimiterii la nota sau la paragraful de citat, in functie de stilul de referinte ales
citate directe lungi – trebuie degajate din text si scrise la interlinie simpla – nu cere ghilimele
paragrafe – sint pasaje prin care se reia gindirea unui autor pe care o exprimam cu cuvinte diferite – putem utiliza ocazional aceasta practica pentru a include parearea nui alt autor in interirul unui text original – totusi aceasta practica poate deveni indoielnica atunci cind este sistematica – in plus, folosirea unui paragraf fara mentionarea sursei originale constituie plagiat
elemente de informatii specifice (date statistice, fapte istorice sau alte date obtinute prin cercetare)
referinte generale – pasaje in care rezumam continutul unui text, precizam originea definirii unui concept, identificam un studiu de referinta pentru a sustine o afirmatie – sint referintele cele mai curente si fac parte integranta din conventiile de scriere in stiintele sociale
citate in limbi straine – preferabil trebuie traduse daca apar in text, adaugind pasajul original in nota infrapaginala precizind ca traducerea ne apartine – daca traduceti mai multe pasaje, indicati acest lucru numai pentru primul pasaj si precizati ca, in lipsa unei indicatii contrare, toate traducerile care urmeaza va apartin
Observatie – nu trebuie sa abuzam de primele trei forme pentru ca un text care nu este constituit decit din citate directe si paragrafe este apreciat ca fiind lipsit de continut original
Stiluri de scriere a referintelor
2 stiluri pot fi utillizate – note infrapaginale sau citatii intre paranteze
– oricare este modelul ales, trebuie prezentata o bibliografie la sfirsitul lucrarii
note infrapaginale
reprezinta stilul traditional de scriere a referintelor
pot servi pentru a furniza indicatii asupra sursei (note de referinte) sau sa introducem un complement de informatie care, introdusa in textul lucrarii, ar afecta continuitatea expunerii (note de completare a textului)
notele sint numerotate consecutiv, cu cifre arabe in ansambul textului (si nu pe fiecare pagina). In text, numerul trimiterii se scrie imediat dupa ghilimele de inchidere a citatului (daca este un citat scurt), sau dupa paragraful inserat in cazul unui citat lung, sau dupa un cuvint daca referinta se raporteaza exclusiv la acel cuvint (de exemplu dupa o definitie), sau la sfirsitul unei fraze sau paragraf in cazul in care notele se raporteaza in mod general la acestea
se plaseaza inaintea punctului sau virgulei – este regula in franceza care difera de cea engleza (in engleza trimiterea este inclusa dupa punct sau virgula)
chiar daca se utilizeaza note infrapaginale, trebuie inclusa o bibliografie la sfirsitul textului
Reguli de prezentare a notei infrapaginale
in subtext, precedata de numar
simpla interinie
in aceleasi caractere ca si textul sau mai mici
prima referinta a unei surse trebuie sa contina informatiile bibilografice complete
Cum se scriu referintele
carti cu autor unic sau mai multi autori – referinta integrala a lucrarii
referinta la un pasaj – se indica, in afara referintelor complete ale lucrarii, pagina, paginile)
citate subsecante – daca referinta a fost deja mentionata – A se vedea X autor, lucrarea, pagina
- citat imediat consecutiv al lucrarii al aceluiasi autor – Ibid., 350-54
citate subsecante a unei carti cu mai mult de 3 autori – a se vedea X si altii, titulul lucrarii in italice
articole de reviste stiintifice X, „titulul lucrarii in caractere normale”, titulul revistei in italice, pagini
- citate subsecante neconsecutive, pagina specifica – X, Y, (fara prenume), titulul lucrarii in normale, cu ghilimele, pagina – alt citat Ibid., pagina
- citat imediat consecutiv, aceiasi pagina – Id.
Capitol intr-o lucrare colectiva : Belange, A., „Cultura politica” in Faucher, Ph., dir., „Civilizatie si culturara”, editie, an, pagini
Articol de ziar sau periodic nespecializat – numele ziarului in italice, data ziarului, sectiune
Documente oficiale – tara, organism, document, fara ghilimele, in italice, apoi datele in caractere normale
Documente electronice – Numele autorului, titulul lucrarii in caractere normale cu ghilimele, editura, an. On-line : …..cu data consultarii
referinte intre paranteze
permit evitarea acumuarii de note infrapaginale furnizind sursele in interiorul textului
sursele sint mentionate intre paranteze la locul unde in mod normal am utiliza o trimitere la nota – paranteza precede punctul sau virgula
trebuie sa sciem numele autorului de fiecare data cind ne referim la un document – nu se utilizeaza „ibid.”
Nu se pune virgula intre numee autorului si an
La prima referinta se numesc toti autorii, apoi, daca sint mai mult de 3 autori, se utilizeaza „si al”
Sursele sint separate prin punct si virgula in interiorul parantezei (McFalls 1995 ; Faucher 1994)
Tabele, grafice si anexe
urmeaza de obicei bibliografiei si constituie obiectul unor sectiuni distincte
exista o regula de aur foarte simpla pentru prezentarea tabelelor sau graficelor : maximum de informatie posibile utilizind cit mai putine caractere – lectorul are o capacitate limitata de a absorbi cifre.
Tabelele trebuie sa fie sobre si clare
Ele trebuie sa includa toate informatiile necesare dar nu mai mult
Se numeroteaza in cifre arabe si nu romane
Trebuie sa aiba titlu evocator – care sa indice clar faptul raportat, unitatea de analiza, perioada de timp la care se refera datee
Trebuie indicate sursele
Graficele, la fel, trebuie sa fie clare si sobre
Trebuie sa comunice maximum de informatie in minimum de caractere
Anexele urmeaza tabelele
Daca avem mai multe, ele sint desemnate prin litere majuscule
