Orasul vechi din Cracovia este o istorie a artei sapate in piatra. Nu trebuie neaparat sa fii poet pentru a vedea in Cracovia ,, orasul pietrelor vorbitoare,,. Inima medievala a acestui oras, care a scapat de distrugerile celui de-al doilea razboi mondial, pastreaza case ale familiilor instarite si palate ale nobilimii, adaposteste peste o suta de biserici si manastiri, una dintre cele mai vechi universitati din Europa si resedinta regilor polonezi, unica prin maretia ei. Intr-adevar, putine locuri din lume aduna, intr-un spatiu atat de mic, atat de multe comori de arta ale Evului Mediu tarziu, Renasterii si barocului. Pentru aceste motive, din 1978, Cracovia a fost primul oras european inclus pe lista UNESCO de monumente ale patrimoniului cultural universal.
Cracovia este atestata ca oras pe la 965 d.Hr. In acele timpuri, orasul de pe raul Vistula era deja o cunoscuta asezare negustoreasca si un centru puternic al misionarismului romano-catolic. Apoi Cracovia a devenit episcopie, iar in 1093, capitala a regatului Piast-ilor, dinastia care domnea pe atunci in Polonia. Pe dealul Wawel, Piast-ii au ridicat o fortareata, impreuna cu o mare si frumoasa catedrala – in care, pana in secolul al XVIII-lea, aveau loc incoronarile si inmormantarile regilor polonezi.
In 1241, invazia mongolilor a ras Cracovia de pe suprafata pamantului. Dar ducele Piast, regele de mai tarziu Boleslav, ca si succesorul lui, Cazimir al III-lea au reconstruit cu sarguinta orasul. A fost ales un plan in forma de tabla de sah, cu o mare piata patrata, Rynek, in centru, pornind de la care Cracovia s-a extins treptat, ajungand unul dintre orasele de frunte ale Evului Mediu tarziu. In 1364, a fost infiintata prima universitate poloneza, Alma Mater Cracoviensis, unde, printre miile de studenti, s-a aflat si Copernic, faimosul astronom. In secolul al XV-lea, aici studiau circa 10 000 de studenti straini, o cifra aproape neverosimila pentru acele timpuri.
In 1439, Cracovia s-a alaturat Ligii Hanseatice, specializandu-se in comertul cu produse textile si devenind, in scurt timp, lider in aceasta activitate. Si astazi, in piata Rynek, mai exista un magazin-depozit de tesaturi si mai multe de confectii, intinse pe 100 de metri si numite Sukiennice.
Comertul infloritor i-a imbogatit pe patricienii cracovieni, care si-au ridicat – atat cei de origine nobila, cat si burghezii – case somptuoase in jurul pietei, ale caror curti interioare originare s-au pastrat in general. Patronatul prosper a atras aici multi artisti si artizani din Germania si Boemia, printre care mesterul Veit Stoss din Nurnberg, cel mai cunoscut sculptor din Evul Mediu tarziu. El a creat altarul tripartit din lemn policrom al Mariei, din catedrala cu acelasi nume, ornamentat cu 200 de frunze de tei facute din foita de aur. Stoss a lucrat 10 ani la acest proiect. Cu dimensiuni de 11 pe 13 metri, acest cel mai mare altar gotic din Europa a devenit cel mai reprezentativ al stilului gotic-tarziu.
Cracovia si-a trait epoca de aur intre 1506 si 1572, cand regii Sigismund I si Sigismund al II-lea au invitat pictori italieni si arhitecti, cu misiunea de a reconstrui resedinta regala Wawel si de a o transforma intr-un palat al Renasterii. Folosind modelul curtii toscane, arhitectul Bartolomeo Berrecci a construit capela Sigismund, cea mai importanta creatie in stil renascentist din Polonia. In palat, gratie galeriei cu arcade pe trei etaje, in stil italian, pot fi vazute mari colectii de mobila rara, de tablouri, precum si faimoasele tapiserii flamande de Arras. Camera tezaurului regal gazduieste creatii deosebite ale aurarilor, armuri si insemne regale, printre care sabia de incoronare, datand in 1320.
Chiar si dupa ce regele polonez si-a mutat, in 1596, capitala la Varsovia, Cracovia a ramas centrul cultural al Poloniei. Nici chiar ororile comise in timpul ocupatiei germane, intre 1939 si 1944, in parte din cauza ,, guvernatorului general,, Hans Frank, n-au putut schimba destinul acestui oras. Marea comunitate evreiasca din cartierul Kazimierz, care, de-a lungul istoriei a avut o importanta contributie la dezvoltarea culturii si a artei orasului, a fost deportata in lagare de concentrare si practic anihilata.Din fericire, nazistii n-au reusit sa puna in aplicare planul diabolic de a detona explozibilii plasati in subterane, si astfel, de a distruge Cracovia o data pentru totdeauna.