De la 1 ianuarie 2027, România se pregătește pentru o schimbare majoră în peisajul fiscal al afacerilor. Guvernul a anunțat oficial eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri, o măsură care vine după ani de critici asupra acestui impozit.
Impozitul minim pe cifra de afaceri a fost unul dintre cele mai controversate instrumente fiscale din România. Instituția aceasta obliga companiile să plătească o cotă minimă de impozit, chiar și în perioadele când profiturile lor erau mici sau chiar inexistente. În fapt, regula funcționa simplu: indiferent cât de puțin câștiga o firmă, trebuia să verse o sumă prestabilită către stat. Pentru microîntreprinderile și companiile în dificultate financiară, această obligație s-a dovedit copleșitoare și, potrivit multor oameni de afaceri, a forțat închiderea unor companii viabile care altfel ar fi putut supraviețui o perioadă mai grea.
Guvernul consideră că aceasta este partea critică a planului de relansare economică pentru anul viitor. Nu e vorba doar de o ajustare tehnică a codului fiscal, ci de o decizie strategică care ar trebui să influențeze comportamentul investitorilor și antreprenorilor. Premierul a subliniat că România are nevoie de mai multă producție și de companiile care să dorească să vină, să rămână și să investească pe teritoriul național. Conform declarațiilor oficiale, eliminarea acestui impozit trebuie să deschidă ușa unor noi înregistrări de firme și să salveze alte companii pe care acest mecanism fiscal le-a pus deja în colimator.
De altfel, Luca Niculescu a vorbit despre un întreg „plan de relansare în valoare de multe miliarde” care intră în vigoare la începutul anului 2027. Planul cuprinde măsuri concrete dedicate întreprinderilor mici și mijlocii, care guvernul le consideră coloana vertebrală a oricărei economii. O parte din aceste resurse vor fi direcționate către Banca de Investiții și Dezvoltare, instituție care are misiunea de a sprijini economia românească prin finanțări și instrumente de creditare adaptate nevoilor companiilor locale.
Ce înseamnă concret această măsură pentru mediul de afaceri
Realitatea pe teren este că sute de companii mici și mijlocii au fost aduse într-o situație grea de acest impozit. O firmă care avea o cifră de afaceri modestă sau care traversa o perioadă de reorganizare internă se vedea nevoită să plătească taxe de care nu putea realiza o corespondență directă cu profiturile generate. Acest mecanism a creat o capcană pentru antreprenori: fie reușeau să crească rapid profiturile, fie vedeau că obligațiile fiscale le consumau cash-flow-ul.
Eliminarea acestei obligații ar trebui să schimbe ecuația. Companiile noi vor putea să lucreze în primii ani cu o presiune fiscală mai mică, ceea ce înseamnă capital păstrat în afacere pentru reinvestire, salarii, echipamente sau alte nevoi operaționale. Pentru companiile existente care se confruntă cu dificultăți, pur și simplu nu vor mai trebui să se apare de această obligație suplimentare. Asta nu rezolvă toate problemele unei afaceri în dificultate, dar elimină cel puțin o piedică artificial puse în cale.
Aici intervine perspectiva mai largă a guvernului. Oferta de a elimina impozitul minim nu e doar despre ușurare fiscală; e despre atracție. România dorește ca investitori și companii să o vadă ca o destinație mai prietenoasă. În contextul în care alte țări din regiune oferă pachete fiscale similare și tot mai avantajoase, menținerea unei taxe pe care nici vecinii nu o mai impun poate fi decisive. Mesajul e clar: veniți în România, rămâneți în România, plângeți mai puțin de birocratia fiscală.
Oportunitățile și limitele acestui plan
Decizia are potențial real de a stimula economia, dar nu e o vrajă care rezolvă toate problemele. Premierul a menționat și un alt obiectiv major: aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, OCDE. Niculescu, care a negociat personal pentru aceasta, a spus că România este foarte aproape să atingă acest deziderat și că, cel mai probabil, va deveni membru în următoarele luni.
Beneficiul unei aderări la OCDE nu ar fi de neglijat. Potrivit unui raport preliminar al Băncii Naționale, intrarea României în această organizație ar putea aduce un surplus la Produsul Intern Brut între 0,8 și 1% anual. Toate țările care au aderat la OCDE au experimentat un impuls economic după integrare. Asta înseamnă, în termeni simpli, că economia ar creștere cu o rată suplimentară pe care altfel nu ar atinge-o.
Combinația dintre aceste două măsuri, eliminarea impozitului minim și aderarea la OCDE, ar putea crea efectul dorit. Totuși, este esențial să observ că o scădere de taxe nu funcționează în vid. Pentru ca companii noi să apară și pentru ca cele existente să se extindă, trebuie să existe și o piață, o cerere, o stabilitate macroeconomică. Un mediu fiscal mai favorabil este necesar, dar nu suficient de sine stătător. De exemplu, o companie nu va alege să opereze în România doar pentru că impozitul minim a dispărut, dacă în paralel infrastructura e precară, birocrația e opresivă sau piața e stagnantă.
Premierul s-a declarat optimist că anul viitor România va înregistra creștere economică. Optimismul e înțelegător, dar și prematur până nu se va vedea cum se comportă piața în realitate. Cu toate acestea, dacă măsurile anunțate sunt implementate conform planului și dacă aderarea la OCDE se concretizează, semnalele sunt destul de pozitive.
Ce urmează și lecția pentru următori
Între acum și 1 ianuarie 2027, guvernul va trebui să finalizeze legislația necesară pentru a elimina efectiv impozitul minim. E o perioadă scurtă, dar suficientă dacă procesul e deja avansat. În paralel, negocierile pentru OCDE continuă. Dacă ambele elemente se aliniaeze, perioada de tranziție în 2027 ar putea fi într-adevăr una de relansare.
Pentru antreprenori și investitori, mesajul e că ar trebui să urmărească îndeaproape acești pași. O économie care elimină frâiele inutile și se pregătește să intre într-un club internațional mai selectiv e o economie care semnalizează că vrea serios cu afacerile. Doar că măsuri fiscale izolate nu sunt cuvântul final. Ceea ce va fi determinant este cum se vor traduce aceste promisiuni în practică și dacă, pe lângă ele, guvernul va continua să investească în infrastructură, educație și stabilitate juridică. Abia atunci vor știi România și companii dacă relansarea anunțată acum e una durabilă.
