După numărarea a jumătate din voturi la alegerile israeliene de astazi, Benjamin Netanyahu se află în poziția cea mai delicată din ultimii ani. Partidul său estimează 55 de mandate, dar pentru a forma guvern sunt necesare 61 de locuri în Knesset.
Scrutinul de astazi a fost primul de după masacrul din 7 octombrie 2023 și a atras o participare record: 77,7% dintre alegători s-au prezentat la urne, cea mai mare rată din acest secol. Numere atât de ridicate reflectă tensiunea și miza simțite de israelieni, dar și implicațiile profunde ale conflictului actual asupra societății. Faptul că rezultatele nu arată un clar învingător sugerează o societate fractionată pe linii fundamentale, din care nici o viziune politică nu a reușit să iasă pe deplin avantajată.
Sondajele de ieșire de la urne inițiale dădeau favoare lui Eisenkot, dar Netanyahu a recuperat terenul în ultimele ore, o ascensiune care analiza politică locală o atribuie sprijinului pe care Donald Trump i-l conferit premierului israelian. Mesajele publice ale președintelui ales american nu au fost nici subtile, nici fără efect.
Ce înseamnă concret această impas
Pentru a forma o majoritate de 61 de mandate, Netanyahu trebuie să negozieze cu aliații tradiționali din dreapta și extremă-dreapta, dar cifrele parțiale indică că aceștia ar putea să nu dispună de voie în bloc. Alternativa pentru Eisenkot ar fi să colaboreze cu partidele arabo-israeliene, ceva pe care el și-a declarat constant dorința de a o face, spre deosebire de Netanyahu.
Netanyahu a desfășurat o campanie vehementă contra acestor partide, folosind sloganul „Dreapta sau Palestina” și încercând să le stigmatizeze ca fiind neloiale. Acum situația s-a inversat: tocmai aceste partide pe care le-a atacat ar putea decide dacă el rămâne la putere. Mansour Abbas, liderul Raam (Lista Arabă Unită), a declarat azi că tabăra Netanyahu a suferit „o înfrângere majoră” și că partidul său este gata să negocieze cu Eisenkot, o deschidere pe care acesta a respins-o constant în campanie.
Tensiunea dintre declarații electorale și realitatea matematică parlamentară creează un scenariu politic complex. Ambii lideri majori au cumpănit în campanie pe o anumită poziție față de minoritatea arabă, dar ambii ar putea fi forțați să colaboreze cu ea pentru a ajunge la 61 de mandate.
Cum a ajuns Netanyahu în această poziție
Premierul israelian a intrat în campania electorală ca un favorit sigur, beneficiind de o coaliție guvernamentală care părea solidă și de o retorică puternică în jurul securității. Doar că raziile militare în Gaza și situația umanitară din enclavă s-au transformat într-o problemă electorală. O parte semnificativă a electoratului israelian a votat astazi cu gândul la schimbarea acestei politici, nu la continuarea ei. Eisenkot și-a poziționat campania exact pe acest fault-line: „Poporul a ales schimbarea,” a declarat el azi, în fața susținătorilor, promițând că va face tot posibilul pentru a forma un guvern.
Paradoxul pentru Netanyahu e că, deși i-a cerut israelienilor mai mult sprijin pe tema securității, rezultatul electorilor arată oboseală cu direcția actuală. Mesajele lui Trump vor putea compensa doar parțial această percepție în negocierile care vor urma.
Ce se va întâmpla acum
Zilele și săptămânile care urmează vor fi decisive. Netanyahu va încerca să convingă partidele de dreapta și extremă-dreapta să-și majoreze numărul de mandate prin negocieri cu aliații tradiționali. Eisenkot va merge pe două căi: va negocia cu partidele arabo-israeliene direct și, simultan, va exercita presiune asupra unor parlamentari ai coaliției Netanyahu pentru a-i convinge să treacă în tabăra sa. Mansour Abbas a indicat azi deschiderea pentru o colaborare cu Eisenkot, dar cu o condiție: ca Eisenkot să renunțe la rezistența verbală față de minoritatea arabă.
Calendarul politic israelian nu permite o întârziere. Constituția prevede un termen rezonabil pentru negocieri, iar un impas prea lung ar putea forța o noua rondă de alegeri. Nimeni nu și-o dorește, dar posibilitatea rămâne deschisă. Imediat după ce vor fi numărate restul voturilor, vom avea o imagine mai clară a miza reale cu care se negociază. Pentru moment, ce se poate spune sigur e că política israeliană a intrat într-o zonă de incertitudine pe care n-a cunoscut-o de ani.
