„Poporul a ales schimbarea”, a declarat Gadi Eisenkot în fața susținătorilor săi, în seara alegerilor din Israel. Cuvintele liderului opoziției reflectă incertitudinea unui moment critic: după numărarea aproape 50% din voturi, nici tabăra lui Benjamin Netanyahu, nici cea a rivalului său nu reușesc să obțină.
Alegerile de astazi au fost primele de la masacrul din 7 octombrie 2023, un fapt care a concentrat atenția publică. Participarea a fost record pentru acest secol: 77,7% dintre cetățeni s-au prezentat la urne, ceea ce demonstrează o mobilizare extraordinară. Rezultatele parțiale, bazate pe numărarea unei mari porțiuni din voturi, arată un tablou fragmentat. Blocul lui Netanyahu obține estimativ 53 de mandate, opoziția lui Eisenkot se apropie cu 48 de mandate, iar restul forțelor politice se împart între alte formații. Niciunul dintre acestea nu atinge cifra magică de 61.
Mult timp, sondajele la ieșirea de la urne (exit-poll-urile) l-au dat pe Eisenkot drept câștigător. De fapt, în primele proiecții, Eisenkot parea să beneficieze de o mică avantaj. Doar că, pe măsură ce s-au numărat mai multe voturi, Netanyahu a recuperat și acum pare să-și consolideze o poziție din care se poate lupta pentru coaliție. Mesajele de susținere ale lui Donald Trump pentru premierul israelian, transmise în ultima fază a campaniei, par să-și fi jucat rolul. Nu este o victorie zdrobitoare pentru Netanyahu, ci mai mult o salvare din ce părea deja o înfrângere anunțată.
Realitatea politică israeliană oferă însă o lecție mai profundă: puterea în Knesset nu mai aparține doar blocurilor mari. Ascensiunea spectaculoasă a partidelor arabo-israeliene – Raam (Lista Arabă Unită) și Lista Comună – a schimbat ecuația. Estimările indică faptul că aceste formații vor obține între 18 și 19 mandate, o creștere semnificativă comparativ cu cele 10 mandate pe care le dețin în parlamentul actual. Aceasta nu e simplu o cifră statistică. Aceasta înseamnă că o minoritate care a fost marginalizată și chiar demonizată în campania electorală poate deveni pivotală pentru formarea unui guvern.
Mansour Abbas, liderul Raam, a fost categoric după ce rezultatele s-au cunoscut. „Tabăra lui Benjamin Netanyahu a suferit o înfrângere majoră”, a declarat el, adăugând că formația pe care o conduce este gata să colaboreze cu Eisenkot. Doar că aici apare contradicția centrală. Eisenkot a luat un angajament public constant: nu va lua în considerare o coaliție care se bazează pe suportul partidelor arabe. E o poziție pe care a repetato de zeci de ori, iar retractarea ei acum ar costa politic enorm.
Netanyahu, la rândul său, a desfășurat o campanie masivă împotriva acestor formații, folosind sloganul acid „Dreapta sau Palestina”. Chiar după rezultate, și-a menținut linia dur: „Formarea unui guvern bazat cu sprijinul partidelor arabe este exclusă”. Se află, aparent, într-o poziție mai confortabilă decât Eisenkot. Oare va reuși Netanyahu să construiască o majoritate fără aceste partide? Oare va fi forțat, până la urmă, să accept colaborarea cu ei, chiar dacă asta contrazice promisiunile de campanie?
Aceasta este dilema care face alegerile din Israel o mostră de instabilitate politică. Niciun bloc nu are puterea de a decide singur. Negocierile pentru coaliție vor fi, probabil, brutale. Netanyahu va încerca să cumuleze suficiente mandate din alte partide. Eisenkot va tenta o mișcare similară. Dar ambii știu că, fără suportul arabilor israelieni, șansele lor se îngustează exponențial. Asta le oferă acestor lideri arabi o putere de negociere pe care rareori au avut-o în istoria recen a Israelului.
Contextul luat împreună arată ceva important: alegerile nu au produs un rezultat clar, dar au produs o schimbare structurală. Fragmente mai mici ale societății, pe care sistemul le-a ignorat, au reușit să cântărească mai greu. Și asta poate schimba nu doar cine va governa urmatorii ani, ci și cum vor fi luate deciziile.
Termenul pentru formarea unei coaliții stabile este, în general, de aproximativ 42 de zile. Negocierile vor fi aci intense și pline de compromisuri neașteptate. Peste o lună și jumătate, Israel va ști pe cine i se atribuie conducerea. Până atunci, însă, fiecare cuvânt rostit de Netanyahu, Eisenkot și Abbas va fi analizat pentru semne de flexibilitate. Jocul politic real abia începe, și el se va juca în saloanele închise, nu în campania electorală publică. Răspunsurile pe care le vor da politicienii la întrebarea „Ce faci tu din aceasta?” vor decide dacă Israelul va avea într-adevăr o schimbare, sau doar o reacomodare a acelorași forțe.
