„Dacă există resurse financiare, răspunsul este da”, a declarat Florin Manole, ministrul Muncii, referindu-se la posibila majorare a pensiilor de la 1 ianuarie 2027.
Declarația vine într-un moment în care discuția despre pensii rămâne dintre cele mai sensibile din agenda politică românească. Majorarea de 7,7% pe care o calculează autoritățile ar urma să compenseze parțial presiunea inflației, care în septembrie a ajuns la 6,61%. Doar că această promisiune nu e încă garantată: totul depinde de acceptarea Guvernului și de disponibilitatea banilor în buget. Într-o țară obișnuită cu derogări succesive de la legile pe hârtie, promisiunea unui ministru nu înseamnă și executare sigură.
Contextul acestei declarații e crucial pentru a înțelege ponderea ei. România a introdus în lege o formulă de indexare automată a pensiilor, legată de inflație și de alte indicatori economici. În teorie, e un mecanism care ar trebui să funcționeze mechanic, fără a mai necesita hotărâri anuale. În practică, în ultimii doi ani, formula a fost suspendată prin derogare, iar pensiile au fost mentinute artificialmente la același nivel, în pofida unei inflații persistent crescute. Pensionarii, majoritatea vârstnici și cu venituri fixe, s-au văzut depreciați veniturile lunar, cumpărând din ce în ce mai puțin cu aceeași sumă.
Ministerul Muncii anunță acum o schimbare de curs, dar cu o condiție-cheie: autoritățile vor aştepta „ultimele cifre privind inflația și ceilalți indicatori care stau la baza acestui calcul” înainte de a trimite propunerea către Ministerul Finanțelor și prim-ministru. Cu alte cuvinte, decizia finală va fi luată pe baza datelor economice din lunile următoare, ceea ce menține incertitudinea până după anul Nou.
Oficial, majorarea se calculează pe baza unei formule care ține seama de inflația mediei anuale și de creșterea salariului mediu. Dacă se aplică integral, cei 7,7% ar putea aduce în pocketele pensionarilor somme suplimentare de sute de lei lunar, în funcție de pension. Pentru un pensionar cu o pensie de 2.000 de lei, de exemplu, diferența ar fi de aproximativ 154 de lei. Pentru unul cu 3.000 de lei, spre 231 de lei. Nu e o avere, dar într-o casă unde fiecare leu contează, diferența e simțită.
Doar că aici intervine partea complicată. Florin Manole a fost clar: indexarea depinde de existența resurselor bugetare necesare. România se confruntă cu deficit bugetar ridicat și cu presiuni asupra cheltuielilor curente. Într-o situație în care statul se împrumută din ce în ce mai mult, plătirea unei indexări de pensii nu e o decizie tehnică, ci politică. Și deciziile politice nu sunt niciodat sigure până în ziua în care se aplică.
Precedentele spun multe. În 2022 și 2023, Guvernul a suspendat indexarea prin derogare la lege. Atunci era vorba de măsuri de austeritate în criza energetică și pentru stabilizarea cursului de schimb. Măsurile de austeritate au devenit normale, iar cursul de schimb rămâne fragil. Nu e greu de imaginar scenariul în care, în toamna 2026, autoritățile vor găsi din nou o justificare pentru a amâna indexarea „din considerente de stabilitate economică”.
Ministrul Muncii a mai dat o asigurare, în legătură cu cea de-a doua tranșă a ajutorului pentru pensionarii cu venituri sub 3.000 de lei. Această măsură, separată de indexare, urmează să se materializeze în decembrie 2025, cu sume între 300 și 500 de lei pe persoană, în funcție de categoria de venit. Oficialul a promis că plata nu va fi blocată din lipsa fondurilor. Până acum, prima tranșă a fost distribuită, deci cel puțin această angajare pare să se ține. Dar și ajutorul punchual e o plasture, nu o soluție la eroziunea permanentă a puterii de cumpărare a unei populații vârstnice.
Poziția Guvernului rămâne una de așteptare și condiționare. Nicio promisiune de angajament net. Ministrul spune că va propune respectarea legii dacă vor exista resurse, dar nu se angajează că resursele vor fi găsite. E o diferență importantă între a spune „voi propune” și a spune „vor crește”. Prima formulare lasă ușa deschisă pentru o refuzare a propunerii.
Pe plan politic, anunțul vine într-o perioadă când pensionarii formează o categorie electorală semnificativă. Orice majorare de pensii înainte de alegeri are o dimensiune electorală evidentă. Dar și refuzul unei majorări poate fi electoral riscant. Guvernul pare să înceapă să pregătească teren pentru o posibilă anunțare de majorare în ianuarie 2027, dar fără a-și lua un risc prea mare acum, în septembrie 2025, când bugetul pentru 2026 nici măcar nu a fost adoptat.
Decizia finală va cădea după aceea, pe baza cifrelor de inflație din acest an și din urmează. Dacă inflația va continua să scadă, argumentul împotriva indexării se va slăbi. Dacă va rămâne ridicată, presiunea pentru aplicarea legii va fi mai mare. Indiferent, pensionarii vor rămâne una dintre categoriile cel mai strâns legate de agitația economică din următorii ani.
Ceea ce e sigur e că, în ianuarie 2027, vom vedea dacă Guvernul și-a ținut cuvântul sau dacă din nou, formula de pe hârtie va rămâne nescrisă pe fronturile de necrologie ale puterii de cumpărare a unor milioane de oameni. Până atunci, speranța și incertitudinea vor merge mână în mână.
