Epoca elenistica incepe cu moartea lui Alexandru cel Mare si se termina prin cucerirea Egiptului de catre Octavian, care, din anul 27 i.Hr., primeste numele de Augustus. Cel mai important eveniment politic al acestei epoci este destramarea imperiului lui Alexandru in trei mari state succesoare, care trebuie sa se incline pe rand in fata unei Rome in ascecensiune. Din punct de vedere cultural-istoric, elenismul se caracterizeaza prin raspandirea modului de viata grecesc din Atlantic si pana la Ind si prin stabilirea limbii grecesti ca limba mondiala.
Cand Alexandru cel Mare moare in anul 323 i.Hr. la varsta de numai 32 de ani, lasa in urma sa un imperiu puternic, care se intinde de la Himalaya si Oceanul Indian pana la tinuturile indepartate ale Asiei Centrale si ale Orientului Apropiat si pana in Egipt si sud-estul Europei. Imperiul lui Alexandru nu este o uniune statala omogena. Este mai mult un conglomerat de complexe suverane diferite din zona greco-macedoneana, egipteana si persana. In ciuda incercarilor lui Alexandru cel Mare de a-si conslida imperiul prin asimilarea culturala a cuceririlor sale, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Pentru unificare, el s-a casatorit in anul 327 i.Hr. cu printesa persana Roxana, iar mai tarziu a organizat o nunta in masa intre 10.000 de soldati de-ai sai si femei persane. In ceremonialul de la curte si in vesmintele regesti, el a imbinat traditiile macedonene cu cele persane si, de asemenea, a intemeiat numeroase orase grecesti in partile indepartate ale Asiei si a inrolat in timpul expeditiilor militare cat mai multi soldati persi. Desi aceste incercari au adus roade din perspectiva culturala si au deschis modului de viata grecesc drumul spre Orient, ele au din perspectiva politica prea putina insemnatate ca sa poata stavili eficient puterile centrifuge, care se fac tot ai remarcate dupa moartea marelui strateg macedonean.
Impartirea imperiului alexandrin este doar un compromis necesar, care rezolva prea putin disputele
Alexandru moare fara sa lase in urma un succesor la tron. Sotia sa Roxana este insarcinata, insa nimeni nu stie daca ea asteapta un fiu sau o fiica, iar fratele vitreg al lui Alexandru, Arhidaios, este considerat nebun. Dupa regulile casei regale macedonene, el este confirmat oficial succesor de catre adunarea militara, insa in realitate problemele administrative sunt preluate de conducatorii armatei din cercul apropiat a lui Alexandru.
In “regulamentul regal de la Babilon”, “diadohii” (successor) decid o impartire administrativa. Ptolemeu pastreaza Egiptul, Perdiccas detine Asia, Antipater preia posesiunile grecesti, Antigonos Monophalmos, “cel-cu-un-ochi”, Asia Mica, Lisimah, Tracia, Leonida, cea mai mare parte din Fenicia, iar Eumenes, Paflagonia si Cappadocia.
Daca ar fi existat printre succesori o liga unificatoare, regulamentul regal ar fi putut fi de durata. In conditiile date, acesta este doar un compromis necesar, ce rezolva prea putin diferentele fundamentale privind mostenirea lui Alexandru. Astfel, Antipatros si Eumenes s-au supus, pentru mentinerea unitatii imperiului, conducerii unui membru al casei regale macedonene, in timp ce Perdicas si Antigonos Monophtalmos mentin teritoriului, insa fiecare dorind sa devina succesor direct a lui Alexandru. Altor diadohi, precum Ptolemeu, Lisimahsi Seleucos, cel care a fost omis de la impartirea regatului si care a luat parte mai tarziu la asasinarea lui Perdiccas, le este total indiferenta unitatea imperiului, deoarece ei doreau sa intemeieze mai degraba intr-un teritoriu limitat o domnie mai mica, dar stabila.
