Este vreunul dintre copiii tăi favoritul? Orice mamă ar răspunde “nu” la această întrebare. Dar adevărul este altul: fiecare părinte preferă unul dintre copii în detrimentul celorlalți. Totuși, asta este normal. Ce poți face este să ai grijă să nu le arăți micuților și să te porți la fel cu toți.
Cei mai mulți părinți neagă faptul că ar avea vreun favorit. Dacă dau de exemplu un copil în fața celuilalt este pentru că acela ia note mai bune, este mai cuminte etc. Există niște criterii pe care adulții le consideră obiective și nu cred că este vorba de favoritism, dar nu se gândesc că, prin comportamentul lor, fac mai mult rău decât bine.
REALITATE NEGATĂ
Părinții nu preferă în mod conștient unul dintre copii. În mod cert, ei știu și simt că au un copil favorit, dar nu pot accepta nici față de ei înșiși. Pare ieșit din sfera moralului ca un părinte să prefere unul dintre copii. Și totuși așa se întâmplă. Bineînțeles, mama și tatăl își iubesc fiecare copil în parte, însă în mod diferit. Relaționeaza cu fiecare în funcție de vârstă și de așteptări. De pildă, unii părinți preferă copilul mai mare, pentru că pot împărtăși cu el mai multe experiențe, alții îl preferă pe cel mai mic pentru că are nevoie mai multă de ei și este mai drăgălaș.
DE CE MAMELE PREFERĂ UN ANUMIT COPIL
Un studiu realizat de cercetătorii americani arată că, într-adevăr, mamele au un copil favorit, dar motivul este surprinzător și nu are de-a face cu succesul, frumusețea sau cumințenia. Se pare că “alesul” este cel care mama consideră că va avea cel mai bine grijă de ea la bătrânețe. Cercetătorii de la universitățile Purdue si Cornell au revizuit rezultatele și au reintervievat subiecții unui studiu mai vechi care s-a întins pe parcusul mai multor ani. Concluzia lor a fost că favoriții mamelor erau cei care împărtășeau cele mai multe idei și valori. Trei sferturi din numărul mamelor care au declarat un copil ca fiind favorit și-au menținut părerea și peste ani, iar în cele mai multe cazuri, acesta era și cel care avea grijă de ele.
CE E DE FĂCUT
Chiar dacă îți dai seama că preferi unul dintre frați, nu trebuie să le arăți și lor asta. Poate unul este mai bun la matematică, pe când altul este un bun sportiv. Ar trebui să îi pretuiești și iubești pe amândoi. Iar atunci când trebuie să-i disciplinezi, nu este cazul să-l dai pe unul de exemplu celuilalt, ci să spui exact ce dorești de la ei și ce au greșit, fiecare în parte. Altfel, unul dintre copii ar putea să crească cu eticheta de “oaie neagră”, pe care să și-o însușească și să se comporte ca atare. Ține cont și de ce zic micuții. Dacă unul dintre copii spune că se simte neglijat sau se plânge că îl preferi pe fratele lui, înseamnă că așa este. Nu mai e cazul să investighezi sau să îi spui că nu este adevărat. Chiar dacă tu nu simți că ai făcut ceva care să-l favorizeze pe celalalt (și așa este și punctul tău de vedere), sentimentul lui este unul puternic subiectiv. Chiar dacă ție, privind obiectiv situația, nu ți se pare cum zice el, totuși, micuțul simte asta. Așa că ar fi bine să încerci să-ți schimbi comportamentul.
NU FACE COMPARAȚII INTRE EI
Este important să admiți față de tine și față de membrii familiei că ai copii diferiți și relaționezi deosebit cu fiecare dintre ei. Chiar și manifestările de afecțiune sunt diferite. De exemplu, pe cel mic îl luâm în brațe, pe când cel mare nu mai vrea nici să te țină de mână în public. Odată admise aceste lucruri, te vei simți mai relaxată în manifestări și lucrurile vor merge de la sine mai bine. Chiar dacă e firesc să ai un favorit, nu le spune asta niciodată copiilor. Să nu faci niciodată comparații jignitoare sau care denigrează unul dintre copii. Găsește metode de a petrece timp de calitate cu fiecare în parte. Spune-le de câte ori ai ocazia că îi iubești. Chiar și atunci când greșesc și ești nevoită să-i pedepsești, asigură-i că ții la ei în continuare și că sancționezi doar comportamentul.
