Cea mai importanta constructie metalica a secolului al XIX-lea vegheaza asupra Parisului.
Inceputul constructiei a fost marcat de o lupta de opinii. Imediat ce s-a aflat ca, pe malul Senei, in centrul Parisul anului 1889, Franta intentiona sa ridice un turn de 300 de metri inaltime pentru expozitia universala care avea sa se tina aici, arhitecti, artisti si politicieni au avertizat, prin ,, Petitia celor 300,,- despre tentativa de desfigurare a capitalei prin ridicarea unui fel de ,, cos negru,scheletic, urat ca impostura ,,. In ciuda tuturor acestor voci, constructia a inceput, avand sa contribuie de atunci incolo la faima Frantei si mai ales a Parisului.
Primele proiecte au fost realizate de Maurice Kock, expert al firmei de inginerie si constructii conduse de Alexandre Gustave Eiffel(1832-1923). Eiffel era descendentul unor emigranti germani din regiunea Eiffel si castigase concursul de arhitectura organizat de Departamentul Comertului in vederea executarii complexului destinat viitoarei expozitii universale.
Ca amplasament al viitoarei constructii, orasul a pus la dispozitie un vechi teren folosit pentru instructia soldatilor, pe malul sudic al Senei, cunoscut sub numele de Champ de Mars (Campul lui Marte). Fundatia viitorului turn s-a turnat in 1887. Pentru a crea o baza solida celor patru ,, picioare de elefant,, ale turnului, care urma sa aiba cam 9 700 de tone, Eiffel a ingropat cate patru uriase ,, ancore,, de beton, de 15 metri pe 8 metri, in solul pietros al malului raului. Montajul a inceput la 1 iulie 1887, conform unui plan de constructie intocmit minutios. Muncitorii trebuiau sa puna cap la cap 12 000 de piese, partial asamblate la o turnatorie din Clichy.
Era ca un puzzle genial care se completa sub ochii parizienilor. Eiffel a planificat atat de bine totul, incat a folosit si anumite parti ale unei macarale ajunse de prisos pentru a construi lifturile care duc la platformele panoramice, care se afla la 57, 115, si 274 de metri inaltime.
Cu cat devenea mai inalt, turnul care isi lasa umbra asupra Parisului ca acul unui ceas solar, cu atat scadea grupul opozantilor. De-acum, marea majoritate a parizienilor admira, zi de zi, constructia eleganta, geometria formelor, care dadeau o senzatie de suplete, in ciuda greutatii sale.
Cand, exact la termenul fixat, 31 martie 1889, constructia a fost terminata si Eiffel a ridicat steagul francez la inaltimea de 300 de metri, ziarele au celebrat reusita ca pe un ,,triumf al culturii industriale moderne ,,turnul fiind considerat omologul profan al catedralei Sacre-Coeur din Montmartre. De la inaltimea lui putea fi vazut nu numai intreg Parisul, dar, in zilele senine, chiar si o buna parte din imprejurimi.
Pentru deschiderea expozitiei mondiale din 1889, organizatorii au iluminat constructia metalica, rebotezand curand La Tour Eiffel, cu 10 000 de lampi cu gaz si un mare foc de artificii.
Alexandre Gustave Eiffel spunea ca, pentru el, turnul era un monument in cinstea Revolutiei franceze din 1789, care deschisese calea ,,unui secol al industriei si tehnicii,,-eveniment sarbatorit cu multa pompa cu ocazia expozitiei.
In afara de faima uriasa, turnul a insemnat pentru constructorul sau si un important succes financiar. Gratie nenumaratilor vizitatori platitori, compania care era proprietara turnului a recuperat costurile constructiei in mai putin de un an. Foarte repede , Turnul Eiffel a devenit simbolul Parisului, iar edilii orasului au ajuns repede la concluzia ca terminarea lucrarilor, programata initial pentru 1910, trebuie devansata.
In 1929, din turn se faceau transmisii radio, iar in 1935 i s-a adaugat in varf o antena de televiziune. Acum, inaltimea turnului a ajuns la 320,75 de metri. Pe ultima platforma se afla un laborator, un mic apartament(folosit odinioara de Gustave Eiffel), o statie meteorologica si multe echipamente pentru controlul traficului aerian.
